N-am mai văzut de multă vreme un cerşetor în autobuz. Un cerşetor din ăla onest, cu pancartă pe piept şi copii xerox după documentele care îi atestă condiţia materială precară. Nu ştiu unde au dispărut. Probabil au plecat toţi în Spania sau au devenit manageri de multinaţională. Săptămîna trecută am dat peste unul absolut întîmplător în 331 şi m-am bucurat.
Avea tot ce-i trebuie: mesaj, dramă, ba la sfîrşit, în timp ce se plimba printre călători, a început să şi cînte ceva trist despre fraţi şi Dumnezeu. Omul chiar m-a mişcat, era un profesionist. Apoi, tocmai cînd se pregătea să bage tura a doua, la Muzeul Satului s-a urcat un boschetar puţitor. S-au privit, şi-au măsurat clienţii, iar la final boschetarul a răbufnit iritat: „La muncă, bă, nu la întins mîna!“.
