Decăderea Bastiliei

Jurnalul lui Emmanuel Macron (cel mai puternic om din Franța)

14 iulie 2017

Întâlnirea cu Trump n-a început bine. În primele cinci secunde, mi-a zis să nu-i mai vorbesc în franceză, pentru că pare că-i fac declarații de dragoste sau ceva, iar el nu e din ăia. Și nu e nici negru sau femeie. A, și nici mexican. Să nu îndrăznesc să-i vorbesc în spaniolă, că face urât. Familia lui n-a venit din Saxonia acum o sută de ani ca să-i spun eu Muchas gracias. L-am pus pe un scăunel și am chemat fanfara. Cu muzica, am zis, nu poți să dai greș. Oricât de rece ar fi inima omului, oricât de hapsân i-ar fi sufletul, tot se înmoaie de la muzică. Și la început chiar am crezut că merge. Trump se uita cu interes la tot spectacolul. Doar că, la final, a venit la mine și mi-a arătat pe cine din fanfară să concediez și căruia doar să-i tai din salariu.

15 iulie 2017

Ne-am înțeles bine toată seara, dar la final mi-a zis o chestie care m-a lăsat mască. Dacă sunt atât de puternic, m-a întrebat, cum se face că nu e scris numele meu cu litere de aur pe fațada nici unei clădiri importante din Paris? O întrebare care m-a pus e gânduri. Oare chiar vreau să-l mai invit vreodată pe la mine? 

Jurnalul lui Donald Trump (cel mai puternic om din lume)

14 iulie

Franța! Ce țară! Nici nu știam că-i o țară pînă să vin, credeam că i-au ocupat nemții și n-au mai plecat. Io asta aș fi făcut. Să fim serioși: brînză scumpă, vin, baghete, cine dracu’ ar vrea să mai plece vreodată de-aici? Tot ce le mai lipsește e o capitală mișto, cum e New York-ul sau Parisul!

15 iulie

Bună bagaboanta lui Macron!… E bătrînă, dar, vorba aia, găina bătrînă face ciorba bună. Ăsta-i și unul din motivele pentru care am vrut să vin aici: ca să văd cît de bătrînă e exact. N-am fost dezamăgit. Dar se ține bine, cred că face yoga sau kendama sau ceva. Dacă aș avea cu treizeci de ani mai mult, nici n-aș sta pe gînduri, aș da la bucățica asta ca cocoșatul ăla în clopotul de la Notre-Dame.

16 iulie

E rușine să zic? Nu mă interesează dacă e rușine, tot zic! Cînd m-a strîns de mînă Emmanuel, am avut un pic de erecție. E o chestie masculină în asta. Băiatul ăsta știe să strîngă o mînă, e vînos. Îmi aduce aminte de mine, doar că fără o chiftea în stomac. Mi-a zis că și el are niște săraci în sud care vorbesc spaniolă. Fă-le, tati, zid! Urcă-i pe garduri cu jandarmii! Glumesc acum, latinii din Europa care vorbesc mexicana sînt prietenii mei.