Întorsăturile lui Paler

Pînă în 1990, dar și cîțiva ani după aceea, despre Octavian Paler se spunea că își scrie eseurile și impresiile de călătorie pentru coafeze și manichiuriste. Dar nimeni din lumea literară n-avea curajul să-i spună în față această răspîndită opinie. Evident însă că această evaluare a ajuns la urechile lui, dar fără să-l tulbure. Era convins că și idolul său Camus, din care cita adesea, scria pentru oameni obișnuiți. Nu era sigur însă că Ortega y Gasset, celălalt idol de serviciu al său, se adresa tot oamenilor obișnuiți, dar uneori făcea o medie între cei doi, citîndu-i pe rînd, în același text, ca să-i reducă măcar parțial la tăcere pe cei care-l denigrau pe la spate. Nu că i-ar fi păsat prea tare de ei, dar, așa, pentru impresia artistică.

Lui Octavian Paler îi plăcea că era lăudat de Monica Lovinescu la Europa Liberă și căpătase o anumită înclinare spre disidență, pe care o exercita în parabole și în șopîrle atît de sofisticat elaborate, în tehnica limbajului dublu, încît cenzura le lăsa să apară. Totuși ceva era clar, că din susținător al regimului, Octavian Paler trecuse la altceva, atît în cărțile lui, cît și în intervențiile lui orale, cu o voce gravă și din ce în ce mai întristat-interogativă, printre scriitori.

Pe vremea cînd mai conducea ziarul România liberă, spuneau mai tîrziu unii dintre foștii lui subordonați, pe ei îi punea să-l laude pe Ceaușescu, în timp ce el își scria cărțile tot mai lăudate la Europa Liberă. La un moment dat însă, lui Octavian Paler i s-a luat șefia ziarului. După aceea a devenit ceva mai critic, oral, încît i s-a propus să semneze și el o scrisoare de protest adresată de cîțiva scriitori președintelui Uniunii Scriitorilor, dar cu bătaie către Ceaușescu. Paler a refuzat. Îi susținea moralmente pe semnatarii scrisorii, dar nu se simțea în stare, le-a spus confraților săi, să-i fie tăbăcită spinarea de bătăușii profesioniști ai Securității. Pe atunci scriitorul locuia cu chirie într-o vilă cu etaj în Cotroceni.

După Revoluție, Octavian Paler ataca din toate pozițiile ticălosul regim comunist, admirat și povestit de suporterii săi care-l citeau în România liberă, unde avea o rubrică permanentă. Apoi a apărut marea defecțiune: proprietarul vilei a izbutit să și-o recapete. Ceea ce l-a făcut pe Octavian Paler să-și aducă aminte de „burjuii” care au exploatat România și care voiau să rescrie istoria țării, cu pretențiile lor imobiliare, de a da timpul înapoi. Așa că, din liberalul moderat care devenise după Revoluție, romancierul Vieții pe un peron s-a întors la o stîngă naționalistă în care îi ataca și pe burjuii din țară, dar și Uniunea Europeană, care urzea să ne deznaționalizeze.