Paula Veselovschi este economist de profesie și, în timpul liber, scrie despre tot felul de ciudățenii turistice pe viajoa.ro. Momentan, se află într-o călătorie de șase luni prin America de Sud. Ne-a povestit și nouă cîte ceva, convingîndu-ne să stăm momentan acasă. (Redacția)
Dacă vă duceți în Chile și prindeți un cutremur cît sînteți acolo (ceea ce e foarte probabil, avînd în vedere numărul de seisme pe care îl au pe an), bucurați-vă: tocmai ați avut parte de cea mai autentică experiență chiliană, gratis, fără să plătiți vreo agenție! Dacă seismul e ușurel și nu intrați în panică, știind că țara e bine pregatită pentru astfel de evenimente, înseamnă că tocmai ați intrat în clubul select al celor care fac diferența între temblor și terremoto, adică între “zgîlțîială” și “cutremur”. Pentru chilianul de rînd, orice mișcare sub 7 grade pe scara Richter nu e demnă să poarte cea de a doua denumire și e tratată cu maximă indiferență.
În afară de acestea, Chile oferă o mulțime de experiențe dătătoare de senzații la fel de cutremurătoare, chiar dacă niciuna nu va egala contemplarea apatiei generale de după un temblor de 6 grade. Drumețiile în Patagonia chiliană sînt un exemplu, parcul național Torres del Paine e renumit pentru peisajele sale supranaturale. Se recomandă să mergeți vara (decembrie – februarie), vremea e suficient de capricioasă și atunci pentru a vă da de furcă. Punctul de pornire va fi Puerto Natales, unde se ajunge fie cu o cursă internă spre Punta Arenas, fie cu autobuzul.
Arhipelagul Chiloe e pentru amatorii de alte senzații tari, cele gastronomice. Curanto e felul principal de mîncare și se prepară lăsînd la copt carne, cîrnați, fructe de mare, cartofi și legume direct în pamînt, învelite doar în frunze de rubarbă. Ajungeți acolo luînd autobuzul sau o cursă de avion internă spre Puerto Montt. Desertul Atacama e cutremurător de frumos. Dacă nu ați mai văzut lame și flamingo de aproape e locul perfect, dacă n-ar fi atît de departe.
Dimineața devreme, cînd în aer sînt zero grade, puteți face baie în apa unor gheizere, iar fanii cutremurelor la propriu pot trece prin Socaire, un sat andin unde se înregistrează 11 seisme pe zi. Cel puțin asa m-au mințit chilienii. Baza va fi în San Pedro de Atacama, unde se ajunge cu autobuzul sau cu avionul pîna la Calama.
Și dacă vrei să scapi de cutremure? În Insula Paștelui ai cele mai puține șanse să-ți simți pamîntul tremurînd sub picioare. Băștinașii zic că e un loc special, ezotericii brazilieni zic că o protejează o energie misterioasă, eu zic că insula nu e chiar la întîlnirea dintre două plăci tectonice, dar voi sînteți liberi să credeți pe cine vreți. Se ia avionul din Santiago. Sau din Tahiti.
