Eugen Şerbănescu, da, acel Eugen Şerbănescu care e director la Centrul Naţional al Cinematografiei şi care a fost purtător de cuvînt al Guvernului în 1998, consul, ziarist şi scriitor printre picături, a scos un roman.
De fapt, a rescris şi plombat o carte apărută în 2003. Astfel că de la După-amiază cu o nimfomană, cum suna titlul primului roman, a ajuns la După-amiază cu o nimfomană pe vîrful muntelui Parâng*. În varianta cu titlul extins nu mai avem doar o poveste cu mult sex. Eugen Şerbănescu introduce ambiţios şi nişte lungi consideraţiuni despre istoria şi politica românească, anunţînd o premieră în proza noastră: două romane într-unul singur, care pot fi citite ori simultan, ori pe rînd, cum doreşte cititorul. Simultan, nu merge, fiindcă cele două texte n-au nimic în comun. Iar luate pe rînd, amîndouă sînt nişte însăilări care de-abia se ţin la cusături. În romanul erotic, o tipă îi povesteşte unui scriitor cum a reuşit în viaţă, utilizîndu-şi sexul pe trei continente. Între două poveşti ale victoriilor ei la pat, pe fotolii şi pe unde a mai nimerit, avocata nimfomană şi guralivă îşi dă cu părerea despre tot ce mişcă pe lumea asta, ca invitatele de la talk-show-rile autohtone. Asta în timp ce în partea de jos a paginii, altcineva, un el, despre care aflăm că e profesor, cugetă, într-un limbaj sărăcuţ, dar înfoiat, la istoria patriei. Vă daţi seama, ea, sus, reconstituie vioi preludii, erecţii, orgasme şi impresii de final, iar el, jos, se exprimă grav despre Constituţiile României, despre războaie, comunism, deţinuţi politici şi post-comunism. Originala împerechere textuală, cu care autorul se mîndreşte, are acelaşi efect ca o combinaţie între Jurnalul lui Nutzi şi editorialele lui Turturică.
* Eugen Şerbănescu,
După-amiază cu o nimfomană pe vîrful muntelui Parâng, Editura Polirom, 2011.






Va asteptati cumva sa scoata un roman despre reusitele conducerii Romaniei?