Pe gresia holului unui supermarket dintr-o reţea germană stătea un talon de pensie, aşteptându-şi stăpânul care îl pierduse. Au trecut pe lîngă el sute de clienţi; cîteva zeci l-au privit de sus, împingînd cărucioarele, iar cîţiva l-au ridicat şi s-au uitat la el, au văzut că nu le foloseşte şi i-au dat drumul înapoi, pe gresia rece.
Eu cumpăram ţigări şi ziare şi, cînd am terminat, m-am aplecat să-l iau şi să-l duc la recepţie, să nu se piardă. Atunci a apărut pensionarul, stăpînul, m-a văzut cu el şi m-a privit de parcă tocmai i-aş fi furat pensia (care, apropo, era nesimţită), cred că m-a şi înjurat. Încep să mă apropii de concluzia la care au ajuns, deja, mulţi compatrioţi: nu rentează să faci fapte bune în România!
