Regulat ne vine acasă o tanti care calcă rufe; zilele trecute povestea că nepotul ei a găsit serviciu, cărător cu cîrca şi pălmaş, unşpe milioane vechi pe lună, plus bonuri.
Am felicitat-o sincer şi i-am spus că mulţi din presa de azi şi-ar dori o mie o sută pe lună; s-a uitat la mine ca un manelist pe care l-aş fi întrebat de ce Taraf TV are, la Strehaia, mai mulţi fani decît Arte, şi mi-a răspuns cu ură mocnită, în timp ce agita fierul de călcat: „Păi, el nu gîndeşte cu capu’, ca matale şi alţii care scrie, el chiar transpiră şapte ore pe zi!“. Am simţit atunci cum se ascute lupta între clase şi, simultan, miros de pînză pîrlită, de la nişte pantaloni de om care gîndeşte cu capul, adică ai mei…
