Avem și noi o obsesie, scuze. Ne iubim țara și sportul ei. De popor, nici nu mai pomenim – se înțelege că-l iubim pînă la moarte și dincolo de ea. D-aia cam ajunse să ne irite discursul banal, bolnăvicios și autodistructiv, prezent în rîndul maselor și mai ales în mass-media, c-așa se poartă, e trendy: țară de căcat, popor de căcat, sport de căcat. Bun, niscaiva argumente în sensul acestei aserțiuni de căcat ar exista, desigur. Nu vom fi niciodată la standardele idolilor americani, da’ nici măcar ca vecinii unguri, ca să nu mai zicem de polonezi… OK, și mai departe? Ne tot văicărim? Avem și vești bune, ne-am propus să le promovăm.
Băi, frați și surori, România a întrecut Germania și Canada! La rugby i-am bătut pe bieții nemți de n-au avut aer, 85-6, cum ne-ar bate pe noi Noua Zeelandă. Aproape că ne-a fost nouă rușine de rușinea adversarilor din RFG. Iar la tenis, în Fed Cup, ce-ar mai fi de zis? O simplă formalitate. Fetele noastre le-au executat sumar pe canadiencele get-beget Zhao și Andreescu. Din precaritatea și puținătatea noastră, fără să naturalizăm pe nimeni, uite, s-a dovedit că avem cel puțin două echipe de Grupa Mondială la fete.
Bineînțeles că, dacă am fi negativiști, așa cum îi șade bine românului de modă nouă, aceste succese ar trebui să ne facă tot mai triști. Ar fi fost de preferat, evident, să bați Germania la fotbal și Canada la hochei. Asta e, atît ne-a ieșit pe moment. Hai să ne bucurăm deocamdată de aceste victorii indiscutabile, cu băieții noștri la rugby și fetele noastre la tenis. Căci noi mai avem o veste, tot pozitivă, și mai bună.
Ionuț Lupescu s-a hotărît, în sfîrșit, să candideze pentru președinția FRF. Cine zicea că românii, odată plecați, își uită rapid țara, locul de unde au plecat? Ei bine, omul ăsta, Ionuț, arată că se gîndește la o eventuală repatriere. Își riscă funcția și salariul baban de la UEFA pentru o ipotetică (improbabilă?) responsabilitate la șefia măruntei FRF. Asta doar de dragul colegilor din Generație și al nostru, al fanilor Generației. Ce va fi va fi, mai investigăm. Spre deosebire de Burlică, este evident că Ionuț Lupescu le are cu fotbalul, incomparabil mai mult. Rămîne de văzut la vot, în Adunarea Generală. Oricum, vestea bună (că de aici pornirăm) rămîne tot o veste bună: alături de Lupescu, creierele și picioarele Generației de Aur se întorc acasă. Mai departe, ar putea fi loc de multe alte comentarii.
Da’ ce v-am sugera e să nu mai fiți așa încruntați cînd înjurați țara, cu sportul ei cu tot. Orice popor își are sportul pe care-l merită. Hai România!
Buna treaba, sa vedem un ins mai apropiat de fenomen, ca prea s- a tras si fotbalul, ca dealtfel toate sportutile, dupa politic si cu politicul. Bine ca din fotbal, cu exceptia lui ” general cashcheta” si beeeeecali, cei care il cunosc ca fenomen nu au pactizat cu politrucii chiar daca au avut de pierdut. Este, de fapt a fost, sinistru ca un politruc, un veleitar cu o limba de lemn de utecist pe viata, venit pe filiera bolsevicilor de bacau, sa hotarasca soarta fotbalului romanesc si s- a vazut. Ca si in politica, unde imeghebe, apaca, asistatii, activistii pecere, sinecuristii au ingropat tara, in fotbal au hotarat soarta cluburile primariilor (adicatelea politrucii) de toate categoriile si cele de femei, adica asistatii cu bani de la buget, profesionistii cotizand la bugetari. Pai, e corect ca unul cu banul si altul la foloase? De aceea este situatia care este in fotbal, clica penala de la federatie trebuie trimisa la brutarie, sa dea socoteala pentru banii cheltuiti fara obiectiv, pe vorbe goale. I- a penalizat cineva pentru contraperformanta? Sa plece, dar nu oricum, cu tinichele ca sa stie lumea sa se fereasca de ei. PS. Mai cercetati despre famiglia de la bacau, ce avere are, cu cine sunt pe felie si ce afaceri invart. Nu de alta dar sa stie papagalii care au pus botul la firimiturile ce raman de la masa ” alesului”. Marian