Primă de vacanţă (85% din banii de concediu de odihnă). Primă de fidelitate (şase salarii minime pe unitate). Primă de Crăciun/Paşte (un salariu minim pe unitate). Indemnizaţie de pensionare (pînă la opt salarii de bază). Ajutor de accident (pînă la trei salarii). Spor pentru activitatea prestată sîmbăta sau duminica (100%). Spor pentru programul de lucru fracţionat (30%). Indemnizaţie pentru întreruperea concediului de odihnă (15%). Compensaţii pentru concedierea colectivă (pînă la 20 de salarii).
Nu e o serie irezistibilă de punch-line-uri din serialul de absurdă comedie The Office (varianta americană, ceva mai paranoică decît originalul britanic) şi nici măcar ciorna programului de guvernare electorală al Guvernului Ponta. Dimpotrivă: e o halucinantă enumerare de drepturi ale unor banali salariaţi, aşa cum apar ele în nişte foarte sobre contracte colective de muncă. Sursa: un recent raport al Curţii de Conturi privind tragi-comedia financiară de la TVR. Tragică e instituţia în sine. Cel mai amuzant mi s-a părut ajutorul de accident. Probabil c-ar trebui să beneficieze de el toţi angajaţii instituţiei, întrucît numai printr-un teribil accident de logică poate fi explicat faptul că încă mai au un loc de muncă.
Cum a ajuns TVR cu morcovul aici, adică, anatomic vorbind, pînă în prăselele curului? Curtea de Conturi a identificat nişte cauze de bun-simţ, care se adaugă, evident, unei „lipse de performanţă managerială“ care frizează scenariile celor mai absurde horror-uri americane. Mai exact: colectarea defectuoasă a taxei TV; veniturile scăzute din publicitate; contribuţia cu 15% din veniturile din publicitate la „susţinerea producţiei de film cinematografic“; venituri mici din sponsorizări; achiziţii de filme şi programe costisitoare; achiziţii de licenţe sportive peste posibilităţile financiare ale instituţiei; neachitarea contribuţiilor către organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor în perioada 2002-2005 şi, în consecinţă, majorări şi penalităţi din cauza neachitării la timp a taxelor. Lista ar putea continua lejer cu Alexandru Sassu şi Alexandru Lăzescu.
Cum premierul Victor Ponta şi-a exprimat deja dorinţa de a elimina taxa TVR pentru abonaţii companiilor de cablu (ceea ce echivalează, practic, cu falimentul, de vreme ce din taxa respectivă rezultă 83% din veniturile instituţiei), în maximum doi ani Gheorghe Popescu va putea cumpăra toate coşmeliile din Pangratti, ca să construiască în locul lor încă un hotel Marriott de patru stele. Sincer, mi se pare perfect meritat. Să vă spun de ce. Deunăzi, am aflat că Bernard Pivot (da, acel Pivot) a fost invitat la emisiunea Profesioniştii, moderată de inevitabila Eugenia Vodă. E instructiv să aflaţi şi voi, dragi prieteni: s-a întîmplat pe 14 iulie, de ziua naţională a Franţei. De unde ştiu asta? De pe blog-ul lui Dan Negru, pe care-am intrat, accidental, pe data de 20 iulie. Curtea de Conturi ar putea fi de acord cu mine: un preşedinte competent, aşa cum ar trebui să fie Claudiu Săftoiu, ar fi pus-o pe Marina Almăşan să împartă fluturaşi cu Pivot la fiecare staţie de metrou, cu cinci zile înainte de acest important eveniment TV. Dacă mă gîndesc bine, şi pe directorul de la Resurse Umane.
