Orice bărbat ştie că vine o zi cînd trebuie să-şi ia inima în dinţi şi să strige „Ajunge!“, după care să strivească şobolanii, gîndacii, hienele şi viperele care s-au adunat în jurul lui.
Fără să ştiu, pentru mine această zi a fost lunea trecută cînd, ieşind buimac de la redacţie, în plin centru istoric al Bucureştiului, am călcat din greşeală pe un şobolan gras cît un VW Golf şi am fost foarte aproape să am o întîlnire tête-à-tête cu asfaltul. Din fericire, nici unul dintre noi nu a fost rănit. Eu mi-am continuat drumul pe Smîrdan, iar el s-a îndepărtat agale, holbîndu-se plictisit la jderul de sub fustele unor piţipoance care borau pe trotuar.
