Din cînd în cînd, nu foarte des, de obicei doar atunci cînd mă grăbesc sau sînt în pragul unui atac cerebral indus de căldură, obişnuiesc să iau autobuzul greşit spre serviciu şi să ajung în mijlocul pustiului, motiv pentru care trebuie să traversez tot parcul Herăstrău pe jos. Din fericire, parcul Herăstrău la ora prînzului e populat de tot felul de personaje pitoreşti. Bone filipineze, nudişti sexagenari şi, nu în ultimul rînd, pescari.
De exemplu, ultima oara am văzut un cetăţean la vreo 85 de ani care pescuia direct dintr-un scaun cu rotile. Părea foarte fericit. A aruncat de vreo două ori, apoi, nemulţumit probabil de locul ales, s-a ridicat în picioare, a împins scaunul cu rotile vreo doi metri şi s-a aşezat iar.
