Dom’le, în viața noastră de suporteri necondiționați și comentatori punctuali ai Naționalei, mai trăim niște meciuri enervante. Cel mai recent a fost ăsta, de sîmbătă, cu Suedia. Dincolo de consemnarea unui scor defavorabil, pe bune, nu te poți exprima ca lumea – sentimental sau analitic. Dacă ei, plăvanii scandinavi, erau net superiori, ziceai: „Sîntem niște trompete, au fost cu trei viteze peste noi, vai de curu’ nostru, România – țară de căcat!”. Dacă, dimpotrivă, pierdeam la mare luptă, spuneai: „E un rezultat mincinos, ne-am bătut pînă la capăt, arbitrii, n-a fost să fie!”. Clișeele ne ajută mereu în astfel de situații clare. Din păcate, n-a fost cazul meciului de la Stockholm – un meci enervant, repetăm, mai ales pentru că l-am pierdut. A fost nici așa, nici așa – cum ne pică mai rău, ca să rămînem tot în ceață.
În lipsa unei perspective de evaluare a jocului nostru cu Suedia, nu-l putem decît cita pe Costi Mocanu, inconfundabil comentator PRO TV, debitînd, în repriza a doua: „Nu știu dacă merităm egalul, da’ parcă nici ei nu merită să cîștige!”. Ei bine, cu năduf, recunoscîndu-ne limitele analitice, cam așa zicem și noi, după meci: N-am jucat tare rău, da’ nici prea bine n-am jucat. Am jucat binișor doar cîte două jumătăți de repriză. Mai cu ceva atenție, mai cu talent, îi puteam pîrli pe malacii din Suedia, că nu-s mari scule. Parcă i-am respectat prea mult pe nenorociți. Uite, vecinii din Ungaria n-au avut emoții să bată Croația (2-1, la Budapesta), ditamai vicecampioana mondială…
Emoția.
Da, frați români, rămînem o Națională emotivă. Ține de naturelul nostru, mult prea simțitor. În repriza întîi cu Suedia, am mers pe emoția negativă – că ei sînt mai puternici, că au jucat în sferturi la Mondiale, că să fim mai prudenți. Și ne-au taxat… Pe partea ailaltă, în repriza secundă, cînd eram cu cuțitul la os, ne-am regăsit emoția pozitivă, timp de juma’ de oră: pe ei, pe mama lor, hai să-i luăm la fotbal! Tăticule, dacă am reuși să ne gestionăm emoțiile, pesemne că n-am mai tremura atît în fața acestor stupide și antipatice reprezentative nordice, reci ca un aisberg. Îi putem face oricînd, cu luciditate, doar din combinageală. Trebuie doar să avem emoție pozitivă, să ne propunem cu adevărat.
Nu de alta, da’ chiar e păcat să tot pierdem niște meciuri pe care d’alde Suedia nu merită să le cîștige. Hai România!
