Trebuie să citeşti noul roman al lui Franzen! Libertate* e o experienţă copleşitoare, ca o călătorie în necunoscut în timpul căreia te întrebi dacă chiar ştii ce cauţi prin lume. Şi ajuns la capătul ei descoperi că ceva din tine s-a schimbat definitiv. Porneşti la drum împreună cu o familie de americani medii; totul pare şi e OK, dar treptat ea, gospodina fericită, simte că ceva nu merge, iar el, avocatul mulţumit, vrea mai mult de la viaţă.
Întîmplări pe care cei doi le credeau uitate vin peste ei, în timp ce progeniturile lor de care erau încîntaţi încep să-i dezamăgească. Din povestea simplă de la început creşte treptat saga a trei generaţii într-o Americă a clasei de mijloc în care bunicii s-au străduit să-şi găsească un loc cît mai confortabil, părinţii îşi apără statutul, iar nepoţii explorează o lume pe care n-o înţeleg, încercînd s-o cucerească. Fiecare dintre ei îşi caută felia de libertate, care e tot mai greu de găsit, fiindcă jocurile sînt făcute de alţii. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te predai, chiar dacă o încasezi şi ţi-o mai trag şi ai tăi, din cînd în cînd. Iar dacă de dragul libertăţii te trezeşti că ai pierdut totul sau că e cazul să-o iei de la capăt, fiindcă drumul pe care mergi se înfundă, tot îţi rămîne ceva. Căutarea, care dă sens vieţii şi atunci cînd ţi se pare că nu mai are nici unul. Astfel încît chiar şi cel mai pîrlit membru al familiei are ceva pentru care merită s-o ia zilnic de la capăt, cu speranţa că mîine va reuşi ceea ce nu izbuteşte azi. Fiindcă, vorba unui personaj din carte, în lumea asta care e uneori de neînţeles şi adeseori insuportabilă, lucrurile cu adevărat importante sînt cele pe care le descoperi orbecăind în tine însuţi. În cazul lui Franzen, căutarea Libertăţii a ţinut nouă ani. A meritat: i-a ieşit o capodoperă.
