O ţărancă zburdalnică din Dîmboviţa i-a cerut premierului să facă discotecă la ea în sat, ca să aibă lumea după ce bea apa. Tragi un dans pe nemîncatelea şi dai o raită la fîntînă, să te răcoreşti cu o doză de apă nefiltrată. Emil Boc de-abia revenit în ţară din China cu palma în fund şi-a închipuit că femeia îl ia şi ea la mişto ca oficialităţile ţării îndepărtate, dar prietene, care l-au lăsat să întoarcă acasă fără nici un contract semnat, dar cu promisiunea că în următoarea sută de ani vor examina problema investiţiilor chinezeşti în România. Aşa că în loc să prindă din zbor cererea dîmboviţencei, prim-ministrul s-a făcut că n-o aude.
Şi asta cînd ar fi putut s-o întrebe cum vor ţăranii să fie discoteca? Să aibă parcare subterană pentru căruţe? Să fie prevăzută şi cu o sală de lupte libere de prezenţa poliţaiului din sat? Premierul n-a chestionat-o pe ţărancă dacă nu cumva, în peregrinările lor revoluţionare, Nicolae şi Elena Ceauşescu n-au trecut prin satul cu pricina, încît să se înfiinţeze la discotecă şi o debara memorială, ceea ce ar fi o oportunitate ca acest posibil lăcaş de cultură să intre în circuitul turismului roşu pe care vrea să-l inaugureze ministrul Turismului. Iată cum rămîne neutilizat geniul poporului şi cum se creează frustrări în rîndul cetăţenilor care vor să-şi pună creativitatea în slujba binelui public.
Cum de nu i-o fi venit totuşi Elenei Udrea această idee de o genială simplitate cu care s-ar rezolva dintr-o lovitură şi problema consumului şi aceea a investiţiilor în mediul rural?
[url=http://www.medros.com.pl]szafy biurowe[/url]