Lumea a-nceput deja să se-ntrebe cît e adevăr şi cît amor publicitar. Ei bine, noi am aflat cum stau, de fapt, lucrurile, infiltrîndu-ne în grupul de e-mail al acestei cete dubioase.
Cătălin Botezatu: Băi, am făcut grupul ăsta de mail să stabilim clar. Să nu mai prind scăpări pe lîngă scenariu. Sîntem profesionişti sau ce naiba? Bianca, mîine dezvălui că Adrian are probleme cu erecţia şi tu, Tania, spui că Bianca e o curvă mincinoasă.
Tania Budi: Nu era mai simplu să facem o pagină pe Facebook? Să ne dea lumea like-uri, să ne comenteze în comment-uri?
Adrian Cristea: Am net pe telefon! Ghiciţi unde sînt şi ce fac acuma! Indiciu: sub mine e un WC şi tocmai citesc revista Ciao.
C.B.: Tîmpiţilor! Voi vă daţi seama că toată ţara depinde de noi? Dacă nu-i ţinem pe oameni ocupaţi cu telenovela noastră complexă, ca să rîdă de noi şi să se simtă superiori, or să se concentreze asupra propriilor persoane. Or să-şi dea seama că sînt nişte idioţi şi-or să se sinucidă-n masă! Nu cred că realizaţi importanţa poveştii regizate de mine.
Bianca Drăguşanu: Eu înţeleg, Cătălin. Ştii şi tu cît am sacrificat. 60% din corpul meu e operaţie estetică.
T.B.: Ştie cineva cum arată menopauza? Că mi-a zis o prietenă că trebuie să vină şi tocmai sună cineva la uşă.
C.B.: Voi nu înţelegeţi ce e ăla sacrificiu! Păi, credeţi că mie mi-e uşor să joc rolul unui tip homo care joacă rolul unui tip hetero? E un fel de Inception cu anusul, dacă aţi văzut filmul. Uneori, nici nu-mi dau seama dacă sînt real sau doar un rol într-un rol într-un rol.
B.D.: Mai sînt oare om? Dacă sînt 60% robot, asta înseamnă că am doar 40% dintr-un suflet? Ce sînt eu, ştiinţific vorbind?
A.C.: V-am ataşat o poză 🙂
C.B.: Da, Adi, vedem. O poză cu penisul tău. L-am văzut cu toţii. Nu ne interesează. De fapt, stai puţin. Ne-ar interesa dacă de data asta am avea o poză cu el din faţă. Ce zici, Tania, te bagi?






