Cu 2,7% din PIB alocate Educației, România nu doar își continuă stagnarea, ci o ia frumușel înapoi, spre grupul țărilor africane pe care Ceușescu le băgase în programul de instrucție universitară la București, Iași, Cluj și Timișoara. Șeful Guvernului Orban, Klaus Iohannis, el însuși un produs al școlii românești cu lipsuri, a dăruit poporului său, după cinci ani de mandat, o singură realizare: „România Educată”. Programul „România Educată” trebuie să rezolve cea mai apăsătoare problemă de dezvoltare și iluminare a societății românești: aducerea școlii pe drumul rezultatelor. Cînd colo, acest program s-a dovedit la fel de neserios ca vacanțele președintelui Iohannis. „România Educată” e un fîs, o compunere de cîteva pagini care bate cîmpii pe tema învățămîntului fără să propună un proiect, un program, un calendar, o idee. „România Educată” e nimic, e neant, e o farsă, o țeapă, o glumă proastă și toate astea la un loc.
Era de așteptat că, dacă mărgica lui Iohannis n-a putut străluci în cei cinci ani de stat degeaba, în următorii cinci își va dobîndi statutul de perlă. Dar cei 2,7% o consacră din start condiției de bolovan. Cînd media europeană alocată educației e 5% din PIB, cînd țările care au crescut ca urmare a investițiilor în educație au alocat între 7 și 10% din PIB, „România Educată” a lui Iohannis vrea să facă saltul de la analfabetism funcțional la silabisire funcțională cu doar 2,7% din PIB.
Banii care lipsesc la Educație s-au dus, după cum arată bugetul cabinetului Orban pentru 2020, la Servicii, la plata în avans pentru armamentul livrabil peste un cincinal, la despăgubirea fraților Micula, la plata TVA către multinaționale, la dobînzile crescute pentru împrumuturile alarmiste ale ministrului Cîțu și la alte deconturi pe care Orban și Iohannis le consideră mai importante decît educația.
România urcă, așadar, în clasamentele europene și internaționale cu o resursă la care n-a îndrăznit să viseze nici Viorica Dăncilă: rezerva uriașă de prostie.
5.759 de vizualizări
