Știi ce? Într-un fel, e mai bine că ne-a eliminat Islanda. Altfel, în meciul decisiv, ne-ar fi eliminat Ungaria – o traumă și mai dureroasă pentru naturelul simțitor al nației microbiste. N-am prea avut noi treabă cu Islanda. E tot o insulă, la fel ca România. România–într-o mare slavă, Islanda–în nordul Oceanului Atlantic. Pe vremea Regelui Hagi, le administram islandezilor un 8-0, într-o dublă manșă de calificare. În schimb, cu vecinii maghiari, ne-a fost mult mai greu, ca între vecini. A trebuit să se întoarcă același Rege la echipa națională pentru ca România să învingă Ungaria, în sfîrșit, după mai mult de o jumătate de secol fără victorie. Dacă ne elimina Ungaria, iar ni se reactiva „complexul maghiar“. Așa, acum, putem trăi mai resemnați și împăcați cu noi înșine. Doar c-un singur complex, „complexul nordic“.
Avem și noroc că, pe paralelele septenptrionale, joacă Insulele Feroe și Finlanda. Ăștia ne mai par niște adversari abordabili, încă. Mai mult, Finlanda ne-a prilejuit cel mai mare scor din istoria echipei naționale: 9-0 în 1973 (ce vremuri, ce jucători). În rest, de la o vreme încoace, s-au făcut decenii, „nordicii“ ne-au tot produs deranj. Suedia, Norvegia, Danemarca – brrr, ne ia cu frig la meciurile cu miză. Acum, ne-a pîrlit și Islanda. Altădată, pe nordicii ăștia nu-i scoteam din „schiori“ sau „pescari“. Azi, îi tratăm cu respect aproape umil, ca „vikingi“. N-are rost să comentăm meciul cu Norvegia din Nations League, o competiție semiamicală. Catastrofa noastră (0-4) nu se pune. A fost, practic, un meci de consolare, între două echipe eliminate de la Euro 2020, care se va disputa în 2021. Vom urmări acest (încă un)turneu final de acasă, unde ni s-a oferit nesperata șansă de a găzdui niște partide de mare interes european, precum Ucraina-Georgia sau Macedonia de Nord.
După eliminarea de la Euro 2020/2021, altă chestie ne preocupă, ține de vechile obsesii identitare ale românului: cine sîntem, ce jucăm? Jucătorii de la echipa națională a României ar fi reputați, cică, prin tehnicitatea lor, conform tradiției. În meciul decisiv cu Islanda, nici gînd! Am pasat lateral și am driblat steril. N-am văzut vreo fază (dribling, pase surprinzătoare) care să-i destabilizeze pe adversarii noștri de săptămîna trecută. Islandezii, în schimb, ne-au învins fără drept de apel, cu strămoșescul și disciplinatul lor sistem 4-4-2. Noi tot schimbăm sistemele, da’ nu băgăm la cap lecția. Ai zice că fotbalul ajunse să semene cu învățămîntul, moșilor… Odinioară, cînd contam la turneele finale, măcar băgaserăm la cap: cu ăia mari, te aperi eroic, iar pe ăia de teapa ta îi faci din mingicăreală, tăticule! Azi, nu mai e cazul. Mirel Rădoi tot încearcă, da’ nici nu prea are cu cine. Din păcate, jucătorii vin la Națională doar ca să mai bifeze o selecționare. Prinde bine, pentru un eventual transfer, la un club care oferă salarii mai mari. A fost delicios Mirel atunci cînd, după Islanda, a zis că el nu crede că-i neapărat mai rușinos că n-am reușit să tragem la poartă, rușinos e că nu ne-am calificat. În ziua cînd vom izbuti să ne calificăm fără vreun șut pe poartă, ei bine, atunci nu vom mai fi nostalgici. Asta e, mergem înainte. Importante sînt, vorba aia, preliminariile mondiale care urmează. Asta e. Hai România! Hai omenia!
1.251 de vizualizări
Cica ai nostri nu ,,s-au omorat cu firea” pt. c-au aflat ca din cauza de ,,val doi” nu se va mai tine-n 2021 Euro 2020, astfel, ca singura solutie va fi anularea (ca doar n-o sa-l comaseze cu Mondialul din 2022, vorba lui Mitica Dragomiroiu). Dupa ,,umilinta” cu recentul ,,pelerinaj” cand ,,poporul” n-a avut nici o reactie sigur ca se putea ,,risca” un meci cu ungurii, macar am fi pierdut cu cineva care in ultimul timp mai joaca cate ceva. Bine ca avem macar un ,,antrenor” citit care stie ,,ce are de facut” si care ne-a anuntat ca-n sec XXI ,,nu e nevoie să tragi pe poartă ca să câştigi”. Mai are nevoie de cateva infrangeri pana ce va transpune ,,tactica” si-n jocul mijlocasilor si atacantilor nostri (jucatori de top mondial, vorba deja inteleptului Hagi). Hai Romania!