De cîteva zile, la mine în cartier se întîmplă ceva ciudat. În toiul nopţii, bărbaţi necunoscuţi de la Primărie par să muncească, descărcînd pietriş la baza tuturor copacilor, boschetelor şi stîlpişorilor pe care îi găsesc. Într-o dimineaţă erau să-mi acopere şi mie adidaşii pentru că stăteam nemişcat pe loc de mai mult de zece minute. Partea ciudată nu e însă partea asta ciudată.
Partea ciudată e că pietricelele sînt îmbibate într-un cocktail apetisant de chimicale care duhneşte de la o poştă şi se lipeşte de toate cele. Pentru aurolacii din zonă e mană cerească, în fiecare dimineaţă stau cu nasul în pietre şi contemplă Universul. Pentru cîinii care ies să-şi facă nevoile, în schimb, nu e bine. Am văzut un doberman cu jumătate de kilometru de asfalt lipit de fund şi nu părea deloc fericit.
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012
