Suplimentul de cultură

Am mers după mult timp cu mașina dimineața și mi-am dat seama cît de mult îmi lipsește rutina zilnică, mai ales aia nasoală. Plecatul cu noaptea în cap, ceața, ambuteiajele, frînele bruște cînd un BMW cu numere de Buzău taie trei benzi. Probabil cel mai mult mi-au lipsit însă, fără să știu, reclamele radio low-cost la suplimente medicale dubioase. Nu mai auzisem de o „silimarină“ cinstită din martie. Ca să nu mai zic de constipația ghidușă a Ancăi, un cîrcel voinicel, remediul pentru varice, o durere românească de spate, o problemă cu nervii capului sau un „Paduden“ care habar n-am ce e, sau dacă așa se scrie, dar sigur spune „pa durerii“. Pentru o clipă m-a cuprins așa o bucurie sinceră și copilăroasă cînd am oprit la semafor la Arcul de Triumf și am auzit vorbindu-se de silimarină, că mi-a venit să cobor geamul de la mașină și să-i zic șoferului de lîngă mine: „Silimarină, frate! Ai auzit? Ăștia vorbesc de silimarină. Tu bagi silimarină? Nu? Nasol, poate ar trebui să începi să bagi. Nu știu exact ce face, dar sigur trebuie să facă ea ceva bine“.