Noaptea pe boliță

Într-o zi cu soare, m-am trezit cu capul mare cît China și mai puțină energie ca un bugetar într-o zi de vineri. Pe măsură ce ziua progresa, capul m-a lăsat, dar starea generală de dor și jale se încăpățîna să reziste. Evident, diagnosticul ipohondru nu putea să fie decît unul singur, am luat COVID-19 de undeva și urma să-l împrăștii la toată familia, oferindu-le cele mai frumoase daruri de sărbători: pierderea mirosului, pneumonie, posibil moarte. Înainte să pregătesc sacii mortuari, am zis că totuși poate ar fi bine să mă testez înainte. Cum DSP-ul nu vine să te testeze nici dacă ești om serios, am pus mîna pe telefon și-am sunat la o policlinică privată. A urmat cel mai supra-realist dialog dintr-un an și-așa destul de supra-realist. „V-ați pierdut mirosul?“ „Nu, am miros.“ „Aveți febră?“ „Nu, n-am febră.“ „V-ați întîlnit cu cineva confirmat bolnav în ultima perioadă?“ „Nu.“ „De ce vreți să vă testați?“ „Am o stare generală de oboseală.“ „Aaaaaaaa!“ „Și m-a durut capul destul de tare.“ „Aaaaaaaaaa!“ „Și parcă am și gîtul uscat!“ „Aaaaaaaaa! Păi, asta sînt simptome.“ „Știu, de-aia vreau să mă testez!“ „Îmi pare rău, dar noi nu putem să vă testăm dacă aveți simptome! Dacă aveți simptome sunați la DSP!“ Evident, am mers în altă parte și am aflat că sînt sănătos, dar cu ocazia asta am mai aflat un amănunt foarte important în lupta cu virusul: în unele locuri, dacă vrei neapărat să te testezi, pe bani, nu pe gratis, trebuie să fii cel puțin sănătos tun și fără simptome. Preferabil, trebuie să ai și analizele făcute la zi, unghiile curate și batistă curată în buzunar. Și, dacă tot deranjezi niște oameni să te testeze dacă ai virusul, ai putea și tu să ai suficient obraz ca la testul de COVID-19 să te prezinți cu un test de COVID-19 făcut în prealabil care să ateste că ești sănătos, pentru că oamenii care nu sînt sănătoși s-ar putea să fie bolnavi și nimeni nu vrea să aibă de-a face cu bolnavi.