Să trăiți, sînteți bine?

Am fost în carantină preventivă și m-a vizitat Poliția. Știam că asta o să se întîmple, așa că eram pregătit să le arăt hîrtii și tot ce mai vor. Totuși, interacțiunea dintre noi a lăsat de dorit. Prima oară nici n-au așteptat să-mi pun masca și să ies cu buletinul și hîrtiile, au prins primul om din curte și l-au întrebat dacă el e ăla carantinat. „Nu sînt, dar vine imediat.“ „Da’ carantinatul e OK, e bine?“ „E bine.“ „Dacă-i bine, să fie sănătos, sănătate!“ „Nu-l așteptați să iasă?“ „Nu, nu, haide, pa!“ A doua oară a venit alt echipaj și de data asta chiar au vrut să mă vadă, dar pînă să ies să mă vadă au prins un om cu vidanja necorespunzătoare și-au stat la taclale zece minute cu măștile jos. „Să trăiți, sînteți bine?“ „Sînt bine.“ „Bine că sînteți bine, că mulți nu sînt! Hai, sănătate!“ A treia oară deja ieșisem din carantină și nu înțelegeam ce mai vor. „La noi încă mai figurați.“ „Nu, nu, am ieșit de ieri.“ „Și sînteți bine?“ „Excelent.“ A patra oară deja trecuseră deja mai multe zile de cînd ieșisem din carantină. Nici nu știam dacă au treabă cu mine sau doar filează strada. În mod normal n-aș fi ieșit, dar a dat unul dintre ei un girofar de alertă, doar-doar se simte nesimțitul carantinat și iese să dea bună ziua. „Să trăiți, sînteți bine?“ „Sînt foarte bine, dar să știți că nu mai trebuie să veniți, am ieșit de mult din carantină.“ „La noi încă figurați.“ „Păi, nu puteți să le ziceți să nu mai figurez?“ „O să le zicem, sănătate!“ În ritmul ăsta, am impresia că prin 2030 o să mă trezesc cu un echipaj de Poliție care mă oprește undeva prin Europa: „Păi, ce faceți, domnu’ Radu, vă bateți joc de carantină? Ce-i inconștiența asta, ați plecat de acasă?“. „Dar nu mai sînt de zece ani în carantină.“ „La noi figurați!“