20 martie
Te uită cum ninge, decembre! Vezi, decembre? Uită-te bine la martie! Așa trebuie să ningă, nu cum ningea acum câteva luni.
23 martie
Pentru că aici m-a prins carantina, m-am izolat la mine-n cavou, la Cimitirul Eternitatea din București. Eram acolo pentru câteva clipe de relaxare în compania unor oseminte atunci când mi-a venit mesajul de la RO-Alert. Îmi amintesc momentul cu precizie. Dormeau adânc sicriele de plumb și flori de plumb și funerar veștmânt, stam singur în cavou și era vânt, și scârțâiau coroanele de plumb. Cum de-mi amintesc așa de bine? Simplu. Pentru că e mereu așa atunci când merg la cavou.
24 martie
Azi a fost frumos afară. Am ieșit să fac un om de lapoviță, dar a ieșit soarele și mi l-a topit și mai tare.
25 martie
Pentru că aici, la mine, la cavou, n-am televizor, am proiectat în interiorul propriei minți un film pe care l-am conceput pe loc. E vorba de un film cu adolescenți. Acțiunea se petrece în liceul din Bacău pe care l-am absolvit. Liceul, cimitir al tinereții mele. Atât de mult mi-a plăcut. Păi, eu, când aveam 15-16 ani, mă distram pe holurile liceului mai ceva ca-ntr-un cavou plin de cadavre și de sunete lugubre. Aveam în suflet acea veselie pe care doar un cimtir bine orânduit ți-o poate da. Și mereu când aveam o zi proastă și vedeam pe cineva îmbrăcat în cenușiu sau în negru simțeam nevoia să-l judec și să-l întreb: Tu ce motiv de bucurie mai ai?
26 martie
Iată că a venit și prima amendă. M-a prins Poliția în timp ce vizitam un prieten mort dintr-un cavou vecin. „Dar e deja mort“, am încercat să-i explic agentului, „n-am cum să-l mai infectez.“ Agentul s-a uitat la mine ca la un criminal și era gata să scoată cătușele. „Te duceai la un prieten decedat?“, m-a întrebat el. „Păi, asta e categorie de risc, inconștientule! Tu nu-ți dai seama ce s-ar putea întâmpla? Dacă se infectează, duce virusul și pe lumea cealaltă!“
1.143 de vizualizări
