Lovele de pedeapsă în Champions League

Spune-mi o poveste. Povestea semifinalelor Champions League din acest an, dragi copii, este o fabulă despre bani, lăcomie, ambiție și putere. Ce blestem a picat pe poporul planetei microbiste, în sezonul ăsta complicat? Dintre cele patru semifinaliste, zău, ar fi tare greu să-ți alegi vreuna, una cu care ar merita să ții. Copiii săraci și sceptici ai plebei fotbaliste știu bine la ce ne referim: ar fi ca și cum ai deveni (doar) suporterul unor saci de bani. Alege cu ce sac ții. Banii sînt o chestie tare mișto, cum să nu? Doar că, pe lîngă ei, mai contează – important! – istoria. Și poveștile de dragoste. Merită iubite echipele care s-au calificat în (altă vorbă lemnoasă) „careul de ași“? Aici nu ne referim, firește, la jucători (buni, foarte buni, chiar excelenți unii), ci la cluburile numite Real Madrid, Chelsea Londra, Manchester City, Paris Saint-Germain. Cei patru cavaleri ai apocalipsei fotbalului romantic. Dintre cele patru pretendente la marele titlu, dacă ne-ar obliga cineva să alegem, cu pistolul la tîmplă, zău, ne-am vedea constrînși să ținem cu nenorociții de la Real Madrid. Realu’ a fost cîndva echipa de suflet a dictatorului Franco, i-au tot ajutat bandiții de arbitrii pînă de curînd. Dar totuși, orișicîtuși de puțin, Real Madrid a făcut istorie, are istorii/istorisiri fabuloase de pomenit. Realu’ din Madrid are o poveste de spus. În schimb, celelalte trei cluburi ajunse în semifinale și-au uitat obîrșiile mai umile. Acum se mîndresc în special cu bugetele lor de neam prost. Chealsea, PSG și Man. City sînt reprezentantele de top ale fotbalului recent, născut și crescut artificial, nu în mod organic și natural, în noul nostru secol fotbalistic. Chelsea, adversara lu Real din semifinale, era cîndva un simplu club, decent, dintr-un cartier mai fițos al Londrei. A venit Roman Abramovici, a aruncat niște vagoane de petroruble (de unde? Forget it!) și miracol! – Chealsea deveni o forță europeană. În ciuda marilor performanțe, tot n-a reușit să devină (și) un club popular. Chiar dacă rusu’ nu mai aruncă nebunește cu lirele, chiar dacă, de la o vreme încoace, a mai încercat să dea o față mai umană capitalismului cu origini oligarhice, ei bine, tot n-a reușit să cucerească inimile clasei microbiste din Londra. Fanii lui London – oameni care le au cu fotbalul adevărat – preferă să țină tot cu echipele lor de suflet, chiar dacă aflate, unele, prin ligi inferioare. Chelsea Londra și-a păstrat nucleul de suporteri fideli – tot cam atîția cîți erau, entuziaști, pe vremea cînd juca acolo Dan Petrescu. Cît despre cealaltă semifinală, aia dintre Paris Saint-Germain și Manchester City, fraților, aici chiar că-i groasă! Spectacol total! Calificarea se va decida în urma lovelelor de la 11 metri. PSG a încetat să mai fie un club de fotbal, a devenit anexa unui fond de investiții din Qatar. 222 de milioane pentru transferul lui Neymar a fost o sumă obscenă, zic unii. Probabil că și PSG și-a avut mereu fanii săi, dar acum jocul speculativ al echipelor a devenit un fel de speculație pe piața bursieră. Iar ăia de la City, ce să mai vorbim, nici ei nu-s mai breji… de cînd veniră la Manchester alți investitori din Orientul Mijlociu. Își tot propun să cîștige Champions League. Titlul de campion în Anglia e deja arvunit. Cu ce preț? Păi, cam cu un miliard – cam atît a cheltuit pe transferurile din ultimii ani, de cînd a venit antrenorul Guardiola. E un mare antrenor, îl respectăm. De asemenea, cu tot respectul, îl întrebăm: „Băi, Pep, dacă tot te dai mare șmecher și-ți dau io doar un milion pe mînă, ești în stare tu să salvezi de la retrogradare niște d’alde Poli Iași sau FC Hermannstadt?“. E o simplă curiozitate. Probabil că una dintre cele două, PSG sau City, va cîștiga Liga Campionilor, în sfîrșit, pohta ce-au pohtit. Și, cu asta, ce-au făcut? Pam-pam! Fotbalul adevărat (atît cît a mai rămas, va rămîne) e în altă parte, departe de paradisurile artificiale, clădite pe purcoaie de marafeți. Anu’ ăsta, trebuie să recunoaștem, vor fi niște semifinale antipatice în Champions League. Vor veni și următorii ani, mai simpatici, cu siguranță, păstrați-vă speranța! Întăriți-vă umanitatea! Hai România!