Orban, ultima strigare

De-abia după ce a simțit pe pielea lui, la spartul tîrgului de la Romexpo, ce înseamnă corupția și promovarea nerușinată a pilelor, Ludovic Orban le-ar fi spus, se spune, căuzașilor săi să se pregătească de luptă. Învingătorul moral de la congresul liberalilor a rămas cu buza umflată. Învins de armata de strînsură a lui Iohannis – foști pedeliști de-ai lui Băsescu, foști pesediști reșapați, tinerei și tinerele momiți cu resturi și liberali cu creierul neted –, Orban, care s-a făcut preș în fața pohtelor sibianului cît a fost premier și a jucat în comedia anticipatelor puse la cale de cizmarii de la Cotroceni reprofilați pe bombe politice cu ceas, a zis sîmbătă seară că s-a terminat cu parteneriatul său cu mutul din deal.

Oamenii lui Iohannis nu s-au lăsat sensibilizați la vot nici de oratoria lui Orban, nici de apelul lui Mihai Șora de la înălțimea amețitoare a secolului pe care l-a purtat pe la proteste și nici măcar de calculele elementare care arată că proaspătul președinte al PNL n-o să aibă viață lungă la Palatul Victoria. Și cu toate că se vedea pe ei că le e jenă să-l voteze pe Cîțu, s-au prins cu o mînă de organul mirosului și cu cealaltă l-au împins pe Cîțu în fruntea partidului. Ghinionul lui Orban a fost că Iohannis mai are de stat la Cotroceni și că liberalismul cîțolanilor constă  într-un cîrnat cu care umblă Cîțu în coadă și li-l dă pe la nas lui Boc și lui Rareș Bogdan.

Totuși, să nu ne facem că uităm – Orban e angelic numai prin comparație cu noul staroste liberal. Altfel, în anul cît a fost premier, chitaristul șofrănit mai mult și-a contemplat buricul și a zis o să facem decît că a făcut ceva, fiindcă s-a lăsat îmbrobodit de povestea cu cocoșul roșu a anticipatelor, la care a pus și el umărul, și, după ce a pierdut alegerile, a intrat în rolul cucului dintr-un ceas defect care nimerește ora exactă de două ori pe zi și se laudă că e mai precis ca Big Ben. Orban s-a trezit băgat în plasa de cumpărături a lui Iohannis, de l-a pus pe Cîțu să i-o care, și a intrat în rolul perdantului care tot zice pas în loc să spună că mîna moartă trișează! Orban n-are nici măcar scuza că l-a lucrat un politician mai răsărit decît el. S-a prins că partenerul și-a pus în cap să-l debarce, ca să nu-i încurce socotelile cînd s-o întoarce pedestru de la Cotroceni, de-abia cînd Cîțu a început să-i dea cu flit în ciorbă și ceilalți papagali dresați în deal să-i croncănească pe întrecutelea „Cară-te!“.

Lui Orban nu i-a rămas decît speranța că useriștii nu vor cădea la pace cu Cîțu și că cine a trădat o dată rămîne disponibil pentru o nouă trădare, dar mai ales că PSD-ul lui Ciolacu nu se va mulțumi să primească felii din ciolanul cu șorici al puterii din partea lui Iohannis, ci că au pus ochii pe tot ciolanul, ca să-l împartă ei după ce-o trece gerul Bobotezei.

Altminteri, să-i spui peste gard lui Iohannis că ai terminat parteneriatul cu el, după ce te-a lăsat cu ochii în soare, e ca și cum ai striga după nașul trenului care a plecat din stație că nu vrei să te mai sui în trenul lui.