Poetul și jurnalistul Emil Hurezeanu a dezbrăcat haina diplomatică pentru cîteva minute la un post TV ca să ne aducă aminte una-alta despre Revoluție, care pe el l-a găsit la München, redactor la Europa Liberă. Spre deosebire de personajele din filmul lui Cristian Mungiu, Hurezeanu nu hamletizează despre Revoluție, dacă a fost sau n-a fost. E convins că a fost. Și e convins că ceea ce a început în decembrie 1989 la Timișoara n-a fost pus la cale de „agenturili“ străine.
Însă nu pot să nu mă întreb: dacă n-ar fi fost postul de radio Europa Liberă, cînd s-ar fi aflat în țară despre revolta populară de la Timișoara? Cînd s-ar fi aflat de oamenii împușcați pe străzile orașului din ordinul direct al lui N. Ceaușescu? Ce s-ar fi întîmplat dacă am fi rămas doar cu știrile și cu mesajele de adeziune din ziare la politica iubitului și stimatului conducător și cu apariția lui Ceaușescu la televizor din noaptea de 17 decembrie? Cu siguranță că regimul care instituise teroarea împotriva poporului ar fi căzut, dar cînd și după cîte alte victime, în afară de cele de la Timișoara?
Toate murdăriile și idioțeniile care s-au spus și scris mai tîrziu despre Revoluție, multe dintre ele de parcă ar fi fost dictate de Ceaușescu și de slugile sale din Securitate, tocmai asta încercau: să ne bage în cap ideea că românii nu voiau nici o revoluție și că tot ceea ce s-a petrecut a fost urmarea unui scenariu pus la cale din afară. Ceea ce i-ar fi putut ajuta pe cei ce au tras în populație în acele zile să declare că și-au făcut datoria față de patria aflată în primejdie. De fapt, acest scenariu a existat numai în capetele celor ce au executat ordinele primului terorist al țării!
E adevărat că Revoluția a fost folosită apoi în scopuri josnice de foști propagandiști ai terorii din anii ’50, dintre care a strălucit prin minciuni Silviu Brucan, cu cele peste 60.000 de victime, iar prin dezinformări un fost spion al KGB-ului, generalul Militaru, și apostații din TVR conduși de Florin Brătescu. E adevărat și că Revoluția fost deturnată de gruparea Iliescu pentru a pune mîna pe putere. La fel cum e tot atît de adevărat că partidele istorice au fost luate prin surprindere de Revoluție, pentru care n-au avut nici cel mai mic merit. Și de aceea au contestat-o sistematic, pentru a lovi în FSN-ul care își atribuia merite pe care nu le-a avut. În această privință, Emil Hurezeanuși-a amintit de haina sa de diplomat și n-a mai deschis vechile răni ale Revoluției. Poetul însă a fost în cele din urmă mai tare decît diplomatul, cînd a exclamat că e rușinos că în manualele după care copiii noștri învață istoria nu există nici măcar treizeci de rînduri despre Revoluție.Treizeci de rînduri care să o separe de nimic.
1.637 de vizualizări
Mică observaţie: „A fost sau n-a fost” e filmul lui Corneliu Porumboiu.
Fraților, am fost învinși. Prostia asta cu stema decupata era veche de 40 de ani și a fost refolosita cu foarte mult succes. Căutați pe goagal, poze de la unguri din 58. O sa găsiți și una aproape identica cu aia cu taraboantele lui Trosca.
Ceva nu se leaga! Adica, sa intelegem, ca doar n-am avut ragaz suficient 30 de ani, ca partidele istorice (capii lor, se intelege) n-au ascultat europa libera. Or fi fost ocupati cu taierea porcului, pe semne sau n-ar fi avut baterii la radiouri. Apoi ,,gasca” lui Iliescu s-a implicat in ,,revolta” si ,,si-a dorit mai mult victoria” profitand de lipsa altor ,,grupari”. In invalmaseala creata ,,evenimentele” au fost ca o ,,saorma cu de toate”, cand, dupa halire si digerar iti dai seama cu ce te-ai ales. Jalnic ca meleagurile astea au fost si vor fi doar campuri de manevre pe care ,,experimenteaza” adevaratii decidenti planurile marete ale viitorului. Poporul? Victima colaterala …