Superman de Instagram, alias Florin Cîțu, continuă să ne anunțe, triumfal, că sub înțeleapta-i cârmuire economia României a crescut ca nici alta din UE, de pe planetă, din galaxie. PIB-ul României ar fi ajuns, anul trecut, la nici mai mult și nici mai puțin decât 240 de miliarde de euro. Din scaunul lui de prim-ministru, generalul Ciucă se uită cu ciudă la postările șefului de partid și se râde cu un ochi, în timp ce celălalt îi varsă torente de lacrimi. Căci o fi crescut economia în lumea paralelă a lui Cîțu, dar din tranșee se aud din ce în ce mai mult mârâielile trupei, pe care inamicul a copleșit-o cu prețuri din ce în ce mai mari, cu facturi pe care nu le poate plăti, cu salarii înghețate.
Generalului îi râde în hohote ochiul cu care se uită la bugetul armatei, căci cum crește PIB-ul puțin, cum se mai duc niște bani la partenerul american, pentru arme. Ochiul care plânge e ăla care se uită la cronicarii care deja au început să-i scrie glorioasa poveste ca premier. Cu tot entuziasmul și chiar dacă-i ordin, scribii aduși de la MApN dau din colț în colț, căci sunt mari șanse ca premierul Ciucă să ocupe un loc de cinste pe banca celor mai slabi premieri ai tuturor timpurilor. Se spune, pe culoarele Puterii, că deja i s-a pregătit un nou nume de scenă: Boc-ul lui Iohannis. Dar mai este până acolo.
Prins la guvernare de începutul mamei tuturor crizelor, Nicolae Ciucă nu știe nici el și nu-i știu nici miniștrii ce ar trebui să facă pentru a da impresia că totul e OK și că există soluții. Dar toate soluțiile pe care le propune coaliția de guvernare sunt soluții care nu fac decât să subțieze și mai mult bugetul de stat. Dacă scade TVA-ul, cum ar vrea unii, se duce în bot bugetul național și se duc și cele locale, care depind de cotele defalcate din TVA-ul colectat de stat. Dacă scad contribuțiile la CAS și CASS, pensiile și sănătatea vor fi și mai subfinanțate decât sunt azi. Dacă se înjumătățește acciza la carburanți, ultima idee a PSD, iar dispar din buget niște miliarde. Iar bugetul nu-și permite să se subțieze și mai mult, căci n-are burtă de general bine hrănit, ci pare, mai degrabă, un civil anorexic, ce nu prea mai are de unde slăbi, oricât și-ar dori. Sunt de plătit compensațiile pentru facturile de energie, PSD trage de mărirea pensiilor, Mandachi vrea musai autostrada aia pentru care s-a dat și lege, ce mai, e greu.
Cum bani din PNRR nu mai intră în țară o bună perioadă și, oricum, nu intră decât în funcție de realizarea proiectelor prinse în plan, singura posibilitate a Guvernului de a mai face rost de niște bani pentru toate cheltuielile este să crească datoria publică.
Iar aici este o problemă. Căci dacă datoria publică a României depășește 50% din PIB, începe austeritatea, conform Legii 69/16.04.2010 a responsabilității fiscale. Imediat ce datoria publică depășește acest prag, Guvernul trebuie să ia măsuri de limitare a cheltuielilor, inclusiv înghețarea salariilor din sectorul public și, evident, a pensiilor.
Ei bine, cum stăm cu datoria? Senzațional, am putea spune. A crescut și asta odată cu economia lui Cîțu. De la 35% din PIB în noiembrie 2019, anul trecut datoria publică a României a ajuns periculos de aproape de pragul fatidic de 50% din PIB. De fapt, cam tot anul s-a jonglat cu PIB-ul și cu împrumuturile, astfel încât datoria publică, calculată după normele UE, să fie pe la 49,x% din PIB. A fost și 49,7%, și 49,8%, a coborât și pe la 49,4%, dar s-a ținut mereu pe acolo. Ei bine, de câteva luni încoace, Ministerul de Finanțe a început să ascundă raportările lunare despre datoria publică. Dacă te duci acolo unde mergeai de obicei pentru a găsi aceste informații – publice, de altfel – ești trimis să cumperi bonuri de tezaur. Practic, să investești în datoria țării. Singurii care mai publică date despre nivelul datoriei publice sunt cei de la BNR. Iar BNR spune că, la finalul lunii decembrie, datoria pe termen lung a României era de 97,042 miliarde de euro, iar datoria pe termen scurt ajunsese la 37,213 miliarde de euro. Ceea ce ar însemna o datorie publică de 134,25 miliarde de euro, adică 55,9% din PIB. Practic, conform legii, Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului, iar Parlamentul ar trebui să adopte un pachet legislativ menit să reducă datoria publică, prin înghețarea cheltuielilor publice și chiar eliminarea unora dintre ele.
Să nu ne speriem, însă. Se lucrează la metoda de calcul, se mai umflă zilele astea PIB-ul, cât să dea numerele bine. Că plătim trei miliarde de euro numai dobânzi, în fiecare an, asta e deja altă poveste.
