De mare bucurie avurăm parte duminică, în post, cînd nu se fac nunți. Sîntem olteni pe viață și pe moarte, sîntem olteni, adică sîntem mulți! Nu mai avem o singură Craiovă, o Craiovă Maximă. Se făcură mai multe Craiove! Dincolo de toate aspectele picante ale derby-ului dintre Craiova Mititela și Craiolguța lu’ Rotaru, măi vericule, meciul etapei ne trimise cu gîndul, iarăși, la întreg fotbalul de pe binecuvîntatele noastre meleaguri. Coincidența făcu că, fix în aceleași zile, dujmanii de la Dinamo disputară, în premieră istorică, întîiul lor meci din liga a doua.
Deci, de aici, o primă concluzie: ora exactă a fotbalului românesc se dă tot din Oltenia, n-o dau barosanii de la Bucale. De bine, de rău, Craiova se bate cu Craiova în Superligă. Ei bine, Dinamo joacă și-n liga a 2-a, și-n liga a 3-a, și-n liga a 4-a. Prin forța împrejurărilor, ar exista posibilitatea ca abia din sezonul următor Dinamo să se înfrunte cu Dinamo și cu celălalt Dinamo în liga a 3-a. Nu-ți mai zic de Steaua… În campionat, pare puțin probabil un viitor duel între Steaua Creștină și Steaua Cazonă, între Steaua lui Gigi și Steaua lui Talpan. Cu toate păcatele actualului patron FCSB = Steaua.
În consecință, tot pornind de la meciurile recente, o concluzie mai veche și mai serioasă: la noi, pe măsură ce s-au reprodus echipele, futu-i, au rămas sterile performanțele. Toate cluburile prestigioase s-au înmulțit ca organismele primitive, prin divizare. Coborînd adînc pe scara involuției, azi avem două Craiove, două Stele sau trei Dinamo. Nu-i bai, că și-n Banat sînt două Poli Timișoara, bașca Ripensia. E și mai haioasă, aflarăm, situația de la Sportul Studențesc: palmaresul e deținut de Universitatea de Arhitectură, iar blazonul e deținut de SNSPA. Singura chestie e că Sportul Studențesc, clubul unde au jucat valoroșii fotbaliatori și viitorii discutabili conducători Mircea Sandu și Gino Iorgulescu, asta e, chiar nu mai există.
Pe bune, parcă-i ca înainte de căderea Bizanțului: în timp ce barbarii asediază porțile Cetății, (ne)înțelepții discută despre sexul îngerilor și al echipelor, poartă interminabile dispute, cu privire la siglă, la palmares. Mă lași?… O hotărîre judecătorească nu poate anula atașamentul suporterilor față de o anumită echipă. De regulă, suporterii o urmează pe cea mai bună, nu stau să-și bată capul cu tot felul de chichițe judecătorești. Așa, dacă e s-o iei la bani mărunți, nici un club băștinaș nu e tocmai continuatorul tradiției de la care se revendică. Pe parcursul istoriei noastre frămîntate au avut loc războaie și revoluții, s-a instaurat și o nesfîrșită tranziție, cea care a îngăduit nesfîrșite șobolănii. Actele vorbește? Băi, dacă stai să controlezi la acte fiecare echipă de la origini și pînă-n prezent, zău, îți prinzi urechile! Am ajuns să ne pierdem în tot felul de amănunte (nesemnificative, pînă la urmă). În ăst timp, Divizia A de altădată ajunse să pară multora o țîră mai performantă decît Superliga de acum.
Ar mai fi ceva de zis? Da’ cum să nu? Hai Oltenii! Hai România!
Ce footbal, ,,nea” vericule? Ca daca nu-i numaram pe vecinii si rudele jucatorilor poti spune ca se joaca ca-n pandemie … fara spectatori (pentru cei care tre’ sa le dai mura-n gura, altfel nu hăhăie). Totalul ,,spectatorilor” de pe toate cele 9 stadioane in etapa tocmai trecuta au fost 52.788 (numar umflat cat s-a putut, bineinteles, ca sa nu fie si mai ridicola ,,activitatea prestata”) cam cat au fost la prezentarea lui Ibrahimović la Barcelona.