Mi s-a întîmplat să merg cu taxiul într-o noapte, cu un prieten, și să vorbim despre ciuperci umplute la cuptor. Nu întrebați cum s-a ajuns la asta, pentru că lucrurile de genul ăsta pur și simplu se întîmplă.
De-abia ajunseserăm la partea cu încins cuptorul, cînd taximetristul a pus frînă brusc și a tras pe dreapta. Cu o privire de om nebun s-a întors spre noi și a început să urle: “Ciupercile nu se bagă la cuptor! La peste 48 de grade enzimele din ciuperci dispar și ai pierdut totul! Știți ce sînt enzimele? Sînt foarte importante! Căutați pe Internet! Cele mai bune sînt ciupercile crude cu smîntînă!”. La finalul cursei i-am lăsat cinci lei bacșiș. Parțial pentru că n-am vrut să ne omoare cu toporul, dar mai ales pentru că rareori găsești un om atît de pasional atunci cînd vine vorba de ciuperci.
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
