Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci cînd? După tragerea la sorți pentru preliminariile Euro 2024, moșilor, ne amintirăm de acest slogan din anii ’90 ai secolului trecut, cînd Piața Universității, cea adevărată, se tot umplea cu protestatari supărați și suporteri bucuroși. Ne reprimăm puseele nostalgice și melancolice, punem batista pe țambal, așa-i mai sănătos… „Nu există durere mai mare decît amintirea clipelor de bucurie în momentele de nefericire“ – e din Dante Alighieri (Fiorentina, 1265 – AS Ravenna, 1321), citat de Florin Răducioiu, la Prima TV, înainte de stabilirea grupelor. Am băgat la cap, ne-a și plăcut potriveala. Cu aportul constructiv al Internetului, marele atacant al Generației de Aur, remarcabil, l-a omagiat pe un înaintaș genial, prodigios, vîrf de atac al literaturii din Italia. Bine e că n-am picat în grupa cu Italia! Într-o exprimare mai puțin literară, am avut bulan! În numele fiului Edi, iconițele lui tata Puiu și-au făcut efectul.
Elveția, Israel, Kosovo, Belarus, Andorra – la prima vedere, pare-se că soarta și sorții ne-au păzit de potențialii „balauri“. Parcă ne-au potrivit reprezentativele adverse cu mîna, fără să fie henț. Din perspectiva geopoliticii fotbalistice (e un joc amuzant), România noastră stă foarte bine, în comparație cu colegele de grupă. Hai să le luăm pe rînd, de la coadă la cap. Andorra – nici măcar nu există. Deși avem același drapel tricolor, la fel ca Republica Moldova și Ciadul, hai să fim serioși, Andorra rămîne doar un duty-free din Pirinei, la granița dintre Spania și Franța. Mai departe. Belarus – e posibil să și dispară din schemă, pe urmele fraților din Rusia. Kosovo – e un stat pe care România nici măcar nu-l recunoaște. Israel – ăștia s-au înființat pe vremea cînd apăreau, la noi, Steaua și Dinamo, dar de atunci la ei e mereu război. În fine, Elveția – e mult prea neutră. Elveția = bănci, ceasuri, ciocolată, văcuțe. Deși helveții au mai avut generații bune, nimeni n-a zis vreodată Elveția = Fotbal.
Plecînd de la aceste premise geopolitice, putem anticipa și niște posibile motivații, la o adică, Doamne ferește! Avem deplasări foarte grele. Am nimerit, gîndiți-vă, doar cu reprezentativele unor state care nu fac parte din Uniunea Europeană, patria noastră. Obținerea vizelor, transportul și cazarea în spații non-UE – niște stadioane cu potențial conflictual – sînt tot atîtea veritabile provocări, amenințări serioase, iată! Nu-ți mai zic că băieții noștri vor trebui să joace într-un regim de-a dreptul infernal, cu toate celelalte cinci echipe din grupă. La justificări ne pricepem. Hai să-i mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a hărăzit o astfel de grupă! Acum, băieții lui Nea Edi chiar au șansa de a demonstra ceva. Vor rămîne tot aceleași tinere speranțe? Sau, în acest context favorabil, vor fi în stare să arate că-s o echipă, în sfîrșit?
Suporterii echipei naționale – cei care au coborît în Infern, în Purgatoriu și, uneori, s-au apropiat de Paradis –, băi, așteaptă un răspuns. Dante și Răducioiu au marcat, la vremea lor. Întrebarea ar fi tot aia, după tragerea la sorți, pentru veșnic tinerii noștri jucători de la Naționala mare: dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci cînd? Vom reveni cu detalii. Hai România!
Carabageac+🤔Domn Motoc?