Pe o stradă proaspăt asfaltată,care se intersectează cu strada în care dă strada mea, acum vreo trei luni a apărut o groapă. Mai întîi s-a lăsat asfaltul, apoi a început să se crape, iar în final a început să tîșnească apă fierbinte, acompaniată de mult abur.
Au venit Doreii și s-au luptat cu izvoarele termale timp de mai multe pet-uri de bere. Au rezolvat problema și, la sfîrșit, într-un acces de profesionalism fără margini, au astupat și groapa, cu piatră cubică. Între timp n-a mai venit nimeni să remedieze micuța porțiune de Via Appia, dar putea să fie și mai rău: puteau să astupe groapa cu gumă de mestecat, cocoloașe de hîrtie sau scîrțîietoare.
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013
