Vi s-a întîmplat vreodată să aveți impresia că știți sigur unde e un loc, dar în realitate să nu știți? Mie mi s-a întîmplat. Trebuia să ajung la un restaurant nemțesc și în locul restaurantului nemțesc crescuse un hotel cu trei etaje.
“Nu vă supărați, unde e restaurantul nemțesc? S-a mutat?” “Ce restaurant nemțesc, noi sîntem aici dintotdeauna.” “Haideți, doamnă, glumiți? Am fost vara asta, am stat pe terasă! Am mîncat cîrnați cu varză!” “Dar… terasa a fost dintotdeauna a noastră. Avem și noi cîrnați! Varză n-avem. Dacă vreți să…” “Vreau să-mi spuneți adevărul. Ce-ați făcut cu restaurantul nemțesc? De ce-l ascundeți? Ce se întîmplă aici?” “Poate… poate căutați restaurantul nemțesc de la celălalt capăt al străzii…” “Păi, vedeți, doamnă, că adevărul iese mereu la iveală?” Am mîncat doar cîrnați, varză n-aveau.
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
