Reales fără congres

În cel mai deplin și mai jenant anonimat posibil, criticul literar Nicolae Manolescu a fost ales, pentru a cincea oară, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Astfel că, la numărul de mandate, realesul N.C., 84 de ani, l-a întrecut cu două pe alt Nicolae – Ceaușescu –, care n-a apucat decît trei, ca președinte al României. Contracandidatul lui Manolescu a fost un ciudat, necunoscutul scriitor băcăuan Doru Ciucescu, 76 de ani, al cărui program prevedea un turneu al Ciucescului prin țările lumii pentru a face cunoscută astfel literatura română. Acest iepuroi ridicol n-a primit decît 45 de voturi, în timp ce N.M. a căpătat 944. Cum USR are în prezent peste 3.000 de membri, majoritatea pensionari sau în curs de pensionare, de aici rezultă că doar o treime dintre ei au fost interesați de aceste alegeri.

N.C. și-a deschis drumul realegerilor în timpul celui de-al doilea mandat al său, cînd împreună cu membrii consiliului USR a schimbat statutul Uniunii votat în 1990 de Adunarea Generală, care limita la două mandate posibilitatea oricărui candidat de a fi reales președinte al USR. Tot atunci, împreună cu adjunctul său Varujan Vosganian și cu șefii filialelor Uniunii, N.M. a pus la cale mecanismul clientelar de pe urma căruia și el, și ciracii lui și-au asigurat realegerile ulterioare. Așa se face că, de douăzeci de ani, Vosganian e vicepreședinte al USR, iar șefii de filiale au ajuns și ei, ca și N. Manolescu, la al cincilea mandat.

Ultimul contracandidat plauzibil al lui N.M. a fost scriitorul Dan Lungu, la alegerile din 2017. Împotriva lui, Manolescu și șefii filialelor au făcut o campanie de o exemplară murdărie, blindată cu minciuni și calomnii. Totodată, scriitorii dispuși să voteze contra lui N.M. au fost amenințați cu pierderea suplimentului de 50% adăugat la pensie sau, după caz, a indemnizației de merit. De altfel, tocmai acest supliment de 50% a devenit principalul motiv pentru care se mai depun dosare de înscriere în USR și „secretul“ care face ca azi Uniunea să aibă peste 3.000 de membri, transformați într-o masă de manevră sensibilă numai la amenințările realeșilor care o conduc. Încît, în locul programului pentru un nou mandat pe care l-a citit pe la filialele din țară, N.M. le putea spune basmul cu Scufița Roșie celor ce s-au dus să-l audă.

Așa se explică și de ce doar o treime dintre scriitori au fost interesați de recentele alegeri de la USR. Tot așa se explică de ce nici ucazurile cu liste negre ale acestui țar al scriitorimii cu carnet, nici scandalurile care însoțesc premiile pe care le acordă Uniunea favoriților lui N.M., prin rotație, nu mai irită onoarea de scriitori a membrilor ei. Cei ce au protestat public împotriva mafiotizării Uniunii au fost excluși sau au demisionat din această asociație. Scriitorii tineri nu vor să audă de Uniunea lui Manolescu, iar scriitorii importanți care au rămas membri ai USR protestează doar pe la colțuri, grijulii să nu fie auziți cînd spun „Nichi a îmbătrînit urît…“. Căci cîtă vreme poștașul vine la timp cu suplimentul la pensie sau cu indemnizația de merit, conștiința tot mai zbîrcită a scriitorului cu carnet din România doarme cît se poate de liniștită.