A fost Adevăratul Derby, cel dintre Rapid și Universitatea Craiova. Detaliile de ultimă oră contează mai puțin. Cusurgiii mai pot obiecta că un derby se poate numi derby doar dacă se dispută între două echipe din același oraș sau dacă are o anvergură clasică, așa cum fu cazul, recent, cu FC Barcelona – Real Madrid, așa cum era, la noi Steaua-Dinamo. Fraților, ni se rupe de aceste, cică-se, eterne derbiuri! Libertate! Vrem libertate, iubim libertatea! Or, în cei mai grei ani ai pîrnăii care devenise România ceaușistă, Rapidulețu’ și Știința Craiova și-au definit profilul de grupări antisistem, în opoziție cu totalitatea cluburilor ofițerești. D-aia ne și permitem, amical, într-o manieră complet incorectă politic, să le zicem rapidiștilor că important e ceea ce ne unește, nu ce ne desparte. Ne despart una-două silabe: oltenii țin cu Craiova, giuleștenii țin cu cra-craaa… Înainte de Revoluție, ca echipă antisistem, mai era și Timișoara, acolo de unde s-au declanșat evenimentele. Tot ceea ce s-a întîmplat ulterior sub Podul Grant, în Bănie sau pe malurile Begăi, eheei, moșilor, e altă poveste… Povestea cluburilor antisistem (mai ales „pe partea economică“, vorba lui Gigi) e lungă și încîlcită. Se întinde pe 30 și ceva de ani și tot nu se încheie, ca simbol al veșnicei noastre epoci de tranziție.
Astfel, n-am fi crezut vreodată, ajunse să ne frece grija de Dinamo. Băi, chiar în halul ăsta am ajuns!… Nu-i chiar întîmplător, întrucît aflarăm că, săptămîna trecută, s-au împlinit fix 40 de ani de cînd băieții de la Dinamo i-au eliminat pe ăia de la SV Hamburg, campionii europei en-titre. A fost epic, a fost epopeic. Cu amintirea lu’ d’alde Mulțescu, Țălnar și Orac în minte, am căzut pe gînduri și, cînd ne-am ridicat, ne-am pus întrebarea: era preferabil Dinamo, mărețul, de atunci sau e prizabil Dinamo ăsta, amărîtul de acum? Hmmmm, grea întrebare…
Dinamo 1983 avea niște fotbaliști meseriași, dar era păstorită de niște generali a căror meserie era să bage frica-n oasele românilor. Dinamo 2023 are niște jucători mai modești (nu-s toți fotbaliști) și rămîne tot neclar cine mai conduce clubul. Dinamo 2023 nu mai sperie pe nimeni din prima ligă, nici măcar pe niște amăreșteni, precum cei de la Poli Iași. Dinamo 1983 era ceva de temut, doar cînd aflai cine intră în teren sau cînd își fluturau ofițerii cătușele. Dinamo 2023 practică jocul inofensiv (cel mai slab atac din campionat), nu pune atîtea probleme adversarilor. Deci, doar ca rezultate, Dinamo 1983 rămîne indiscutabil superior lu’ Dinamo 2023. Vorbă consacrată: s-au realizat mai multe lucruri bune pe vremea lui Ceaușescu… Așa o fi fost, dar nu datorită dictatorului care a murit la Tîrgoviște, în sfînta zi de Crăciun, după o mascaradă de proces, ca un cîine, așa cum și-a căutat-o.
Deciși, prin urmare, cu amintirea mărețelor realizări ale lui Dinamo 1983, parcă i-am acorda o șansă lu’ Dinamo 2023. Încet-încet, Dinamo ajunge ca Rapidul, reprezintă „farmecul vieții“, vorba utecistului Gigi Copos. Deși nu ne-am dori răul cîinilor, s-ar putea să descopere și formula ABBA – cînd în divizia A, cînd în divizia B. La o adică, și ăia de la SV Hamburg tot rămîn de cîțiva ani în Zweite Bundesliga, după decenii neîntrerupte de prezență pe prima scenă… Dinamo 2023 își păstrează șansele intacte – să scape de colaborarea cu Miliția și Securitatea, în sfîrșit, după o perioadă de purificare și un cuvenit exercițiu de penitență. De se va întîmpla cumva așa ceva, vom încheia și noi la fel cum își încheia nea Gabi Liiceanu celebrul său eseu Apel către lichele din 1990. În loc de îndrăgitul „Muie Dinamo“ o să zicem: Vă vom iubi!
Nu de alta, dar e bine să ne împăcăm cu trecutul ca să mai uităm cîte muhaiele și hahalere s-au perindat și pe la cluburile antisistem din țărișoara noastră, complicată, și anul ăsta, și ca de cînd ne știm… Hai România!
1.086 de vizualizări
