Pe lîngă clasicele urări cu lumina sărbătorilor, trimise de doamna Sulfina Barbu, președinta organizației de mustăți a PDL, am primit în cutia poștală și o hîrtiuță mototolită, cu iz oficial, care mă invita la cel mai apropiat oficiu poștal ca să ridic ceva.
De obicei, cînd nu aștepți nimic de la poștă și primești, înseamnă că e ceva nasol, la fel cum, atunci cînd aștepți ceva și trec săptămîni întregi și nu vine, înseamnă că e normal. Pregătit să aflu că m-a prins radarul circulînd cu 71 la oră prin localitate, m-am dus la poștă, unde am așteptat, și am așteptat, și am așteptat. Pînă la urmă nu era decît o înștiințare că Primăria nu mi-a găsit loc de parcare, ca răspuns la o cerere înaintată cu ani în urmă. Totuși, cu ocazia asta am aflat și eu ce se mai vinde la Poștă: reviste, almanahuri, vederi, penare, benzi desenate și, desigur, băuturi energizante. Probabil le-au luat pentru angajații Poștei, dar și-au dat seama că se mișcă atît de repede încît nu mai au nevoie.
In Sect. 3 Posta vinde almanahe.