Orbit de mirajul unei case răcoroase, în care vara fundul nu ți se topește și nu începe să fuzioneze cu canapeaua, am apelat la serviciile unui meșter care instalează aer condiționat. Lucrurile au debutat promițător, la ora 8,45 dimineața aveam deja trei găuri în pereți, două bune, prin care se vedea albastrul cerului, și una aiurea, în armătura peretelui de la baie. La ora 9, casa arăta ca Belgradul după două bombardamente consecutive ale NATO. La ora 10, cînd molozul s-a mai așezat, oamenii au început să căute un loc bun în care să sudeze. Din fericire, l-au găsit pe scara blocului și nu sub perdele, așa cum mă așteptam.
Pe la 11, unul din meșteri s-a stricat la burtă, iar celălalt era să pice peste balustradă de la etajul 4. În fine, pe la ora 14, meseriașii și-au strîns fierătaniile și au plecat, cu promisiunea fermă că vor reveni cîndva să monteze și aparatul din sufragerie. Vă zic, e mult mai bine cu aer condiționat decît fără. Acum mai trebuie doar să strîng bani să reconstruiesc casa în jurul lui.
