O minune pe trenul CFR. Și câteva chestii nu prea

Nici nu apuci să tragi bine câteva fumuri, că din difuzoare e anunțat trenul. Ai zice că CFR vrea să se ia la concurență cu ceasurile elvețiene. Fie, sting țigara și aștept cuminte pe peron. Trenul ajunge cu câteva minute mai devreme și nici nu e cine știe ce înghesuială. Pare că joc într-un alt film decât cel cu care m-am obișnuit în ultimele luni. În vagon e decent, puțin aglomerat, dar nimic ce n-am mai văzut. Mă așez cuminte la locul de la geam, rezervat dinainte, și constat cu stupoare că din marginea geamului și de la picioare se simte un aer rece. Verific repede în calendar, o fi ceva sărbătoare, vreun mare sfânt ocrotitor al roților de tren?!

Trec niște ore și totul pare în regulă. Ba mai mult, controlorul trece pe lângă mine cu grația unei balerine și nici nu-mi cere biletul. Verific online și după vreo două ore întârzierea e chiar decentă, sub zece minute. Pesemne nici șinele nu s-au lăsat dilatate astăzi. Îmi dau seama că am uitat să-mi iau la mine apă. Ok, am un măr în geantă dar sigur s-a încălzit. Mă împac cu gândul că, dacă o să mi se facă prea tare sete, o să-l mănânc așa cum e și până la București rezist eu cumva. Oricum, în capul meu se învârt alte chestii, setea e suportabilă.

Într-una din stații mă ridic de pe scaun să îmi mișc puțin picioarele. În vagonul vecin, surpriză, un automat cu suc, apă, dulciuri, chestii!!! Nefiind credincios, îmi fac un cerc cu mâna și mă uit mirat la respectivul aparat, așa cum doar babele știu să se uite la o raclă cu oasele vreunui sfânt în timp ce-și fac cruce cu ambele mâni simultan. WOW! Acceptă nu doar cash, dar poți plăti și cu cardul! Deja încep să-mi pun întrebări, că dacă ceva pare prea bine, de regulă nu e. Îmi iau un suc și ceva de ronțăit după care îmi fac curaj, spun în minte un creștinesc FUCK IT și mă duc la baie să… să fumez, normal.

Am intrat în minunata budă și după vreo câteva secunde am devenit creștin practicant. I-am zis de niște dumnezei și sfinți și anafure, că nici să-mi aprind măcar țigara nu mi-a venit. Oh shit, oh holy shit, prea mult shit! Am mers cuminte la locul meu, nefumat, dar cu programul de înjurături consumat.

Urma o stație unde trebuia să stea mai mult. Am coborât din tren și am fumat țigara, să-i dea dumnezeul creștin sănătate dumnezeului fumătorilor, după care am revenit la locul meu. Bucurie, însă, cât trenul a fost oprit, s-a oprit și firicelul de aer condiționat. Probabil când o să ajung în București voi fi ceva mai ușor. Și nu doar de la faptul că m-am ușurat de complimente și înjurături la adresa CFR.