În luna ianuarie a acestui an, statul a anunțat, pe toate canalele, că a mărit la 32 de lei pe zi alocația de hrană pentru copiii cu CES (Cerințe Educaționale Speciale). Zilele de vacanță și cele de weekend nu se pun. Bine, doar s-a mărit, nu s-a și încasat. Ultima oară, această alocație a fost plătită pe 19 decembrie 2025.
Zilele acestea, domnii senatori au considerat că nesimțiții de părinți ai copiilor cu CES trăiesc de pe urma acestor sume exorbitante, așa că au meșterit o propunere legislativă. Pe scurt, alocațiile nu li se mai plătesc lor, ci se transformă în pachețele cu mâncare. Deci, să-i hrănească direct statul, la școală.
Să o luăm punctual. În primul rând, e destul de provocator să hrănești o mare parte dintre copiii care au certificate CES. De exemplu, tulburările de spectru autist sunt deseori asociate și cu tulburări alimentare. Tulburarea de evitare/restricție a aportului alimentar este cea mai frecventă. Copilul refuză majoritatea alimentelor din motive senzoriale sau de teamă. Părinții învață permanent ce le place și ce nu și se adaptează. Apoi, există copiii cu alergii severe și tot felul de intoleranțe sau cu diabet. Ia, statule, fă tu meniul!
Am fost în sute de școli, și din mediul rural, și din urban. În afară de două licee tehnologice, nu am văzut cantină. Rămâne, așadar, varianta de catering. Dar stai, domnii senatori poate au uitat că există școli aflate în programul „O masă caldă”. Cum facem, celor cu CES le dăm două caserole? Și lapte, corn, măr?
Să vă spun cum se obține un certificat CES. Cu răbdare, nervi și bani.
Dosarul trebuie să conțină:
– certificat A5, eliberat de medicul psihiatru. Sunt foarte puțini specialiști în psihiatrie pediatrică, așa că la stat poți obține o programare peste luni bune, iar la cabinetele private cu care aceștia colaborează în 1-2 luni. Dacă clinica are contract cu Casa de Asigurări și, în prealabil, ai fost la medicul de familie să iei trimitere, poți avea noroc să fie gratuit; dacă nu, cât e, atâta dai. Mai sunt detalii legate de valabilitate, dar nu vă încarc.
– după ce ai A5, vine evaluarea psihologică. Există o listă de specialiști agreați, unde, și acolo, trebuie răbdare să prinzi programare. Asta nu am auzit să fie gratis.
– fișă sintetică de la medicul de familie, adică tot istoricul bolilor. Durează, că nu e treabă ușoară.
– fișă psihopedagogică și adeverință de elev de la școală.
– anchetă socială.
Ei, când ai toate astea, dacă stai în Capitală, te duci la CMBRAE (CENTRUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ) și depui dosarul. Aștepți o lună sau mai bine, te întorci, iei dosarul și mergi cu el la școală. Faci copii, depui și acolo.
Pentru „marile beneficii” ale statutului de elev cu CES, adică faptul că au o oră în plus la examen sau candidează pe locuri diferite, sunt părinți care încadrează copilul înainte de examen. Și statul nu are măsuri de prevenire a acestor tertipuri, așa că înăsprește regulile pentru cei care au nevoi „pe bune”. Dar, exact la fel ca la concediile medicale și pensiile de handicap, își ascunde neputința luând niște măsuri ce par inspirate din manualul nazistului amator.
Pot să vă spun, pe scurt, și nevoile unui copil special:
– psihoterapie, care nu e doar în funcție de diagnosticul copilului, ci mai ales în funcție de cât își permit părinții. În cazul în care există posibilități, o echipă de terapeuți care lucrează cu un copil cu autism poate costa 5.000 euro\lună, de exemplu.
– logopedie, cel puțin 120 lei ședința.
– kinetoterapie, cam tot pe acolo.
– sport, mâncare, haine, timpul pe care un părinte trebuie să-l aloce ca să-l însoțească peste tot – greu de estimat, dar puțin mai greu ca la copiii tipici.
Zic să văd situația și din alt unghi, așa că vorbesc cu o prietenă, directoare la Școala Gimnazială din Zemeș, județul Bacău:
„Am ajuns la concluzia că, în unitățile de învățământ, mult trâmbițata «integrare în învățământul de masă al copiilor cu CES» este doar un slogan care «dă bine la public». La noi în școală sunt 13 copii cu CES. Profesorii fac pentru aceștia curriculum adaptat, așa cum se pricep ei mai bine (deseori luat de pe net), pentru că, în ultimii ani, cursurile de perfecționare pe această problemă au lipsit sau… costă! Atunci când primești certificatul de orientare, habar nu ai ce înseamnă diagnosticul pus, pentru că ești profesor, nu medic! Ce faci? Dai fuga la consilierul școlar sau la profesorul de sprijin (pe care îl avem de doar câteva luni) să ți se explice cam cum ai putea să-l ajuți. Pentru că vrei! Pentru că ți se rupe sufletul de el și de părinții lui, pentru că pentru tine nu e o jucărie stricată, o statistică! Dar… nu dai tu fuga când vrei, nu! Verifici orarul, pentru că profesorul de sprijin vine doar de două ori pe săptămână, iar consilierul de trei ori! Pentru că așa prevede legea! După ce lucrezi ani cu el după un curriculum adaptat, vine Evaluarea Națională… surpriză! Are parte de aceleași subiecte, la care, după caz, se mai poate interveni cu timp suplimentar, însoțitor etc. Așa spune legea! Toți copiii din școală sunt beneficiari ai Programului „Masă sănătoasă” și ai Programului lapte-corn-măr. Cât poate mânca un copil? Ce facem cu nevoile lor dincolo de «masă caldă»? Coborâți din «înaltul funcțiilor», mergeți pe teren și apoi apucați-vă de legi!”
Deci, domnilor senatori, domnilor deputați, când dați legi în social sau în educație, ieșiți puțin din birou. Mergeți să vorbiți cu părintele ăla care stă în ultima bancă și își însoțește copilul cu CES și/sau handicap. Mergeți să vorbiți cu învățătorul care are, în clasă, un copil autist, unul în scaun cu rotile și unul venit în țară luna trecută. Întrebați-l ce nevoi are el. Și nu vă mai ascundeți handicapul și dificultatea de a gestiona situațiile particulare după măsuri din astea rupte de realitatea de la firul ierbii.
Alina Mirt
1.670 de vizualizări
Un articol in care ati pus punctul pe i. Mi se pare ca guvernanții incearca sa împiedice dezvoltarea acestor copii, parca sunt loviți cel mai dur si fara mila persoanele cu deficiente si handicap.
Nu cred ca au vazut initiatorii acestei legi nici macar un copil cu nevoi speciale. Fiecare au nevoi diferite in ceea ce privește hrana si de cele mai multe ori au o dieta adaptata afecțiunii..sigur, daca se va servi fiecărui copil cu Ces o masa personalizata, insa unde va fi servita, daca nu exista o sala de mese, o cantina, iar colegii se vor uita la copilul cu Ces cum mănâncă legume gratinate cu somon?!
Legea nu e echitabilă pentru nimeni, si arunca copii cu Ces intr-o lumina nefavorabila, sunt blamați si ridiculizați de către toata societatea, dar mai ales de catre acest guvern care a devenit o piedica pentru acești copii. Un guvern care parca este determinat sa le oprească dezvoltarea, integrarea si ii arunca in saracie lucie si implicit la boala/ depresie.
Foarte bun articolul.
Se pare ca nu am scapat de dosarul cu sine, de semnaturi, parafe si aprobari, de stat la coada, de „reveniti maine”….Si asta, pentru un plus de 32 de lei.
Ce o sa cumpere statul de 32 de lei?
E 1/4 din pretul unui litru de motorina cu care sunt alimentate limuzinele Guvernului.
De curiozitate – care era alocatia de hrana a regimului nazist pentru victimele de la Auschwitz?
Consider ca o analiza comparata ar ajunge la rezultate surprinzatoare. Ce zici Alina, te bagi?
In alta ordine de idei, felicitari pentru articol!
Si copiii încadrați in învățământul la domiciliu?
Sa nu-mi spună ăștia ca zilnic va veni la ușa mea curierul firmei de catering cu meniul cald al fetei pe ziua respectiva? Nu mai gătesc? 🥲🥲🥲🥲