Relația omului de rând cu dumnezeirea este o chestiune ce ține în egală măsură de educație, iar asta are proiecție în elementul de tradiție și în nevoia de miracol. Credința în forma absolută de conștiință a Universului și ritualizată pentru a deveni religie este substanța spirituală ce poate fi însă vânată de prădătorii ideologici și exploatată în scop propriu. Până la urmă, omului ajuns în criză, în frustrare cronică sau poate la capăt de drum îi rămân doar religiozitatea și dialogul interior cu forța supremă care guvernează cosmosul, de la particulele subatomice la găurile negre, pentru a putea naviga între ființă și neființă, între bine și rău, între lumină și întuneric. Milioane de români au sărbătorit Paștele, au fost la biserică, au luat lumină. Am fost și eu printre ei, undeva prin Argeș, și am asistat la o predică a preotului despre nevoia de pace și de iubire într-o lumea presărată cu războaie și ură. Am ascultat în biserică un discurs despre căderea umanității în păcatul războiului și al crimelor și despre faptul că astea sunt doar semne ale începutului dezastrului în care doar credința în divin mai este lumina de la capătul tunelului acestui prezent teluric.
Apocaliptic sau nu, mesajul preafericiților m-a dus cu gândul la faptul că cei doi poli ai maximizării entropiei geopolitice și desacralizării regulilor, mă refer aici la Donald Trump și la Vladimir Putin, sunt căpetenii ale unor oștiri care declară războaiele ca fiind menirea sfântă a cetățenilor de a-și distruge viața, tinerețea, tot ce au mai drag pe lumea asta, în numele patriotismului și al credinței în lider. Pentru că liderul vorbește cu cuvintele lui Dumnezeu. Putin merge la biserică pentru a sărbători Învierea Domnului după ce a anunțat mărinimos că va fi un armistițiu de Paște, armistițiu încălcat tot la comanda lui pentru a ucide copii și civili în mijlocul acestei sărbători creștine. La rândul lui, Trump amenință în Noaptea Învierii cu ștergerea unei întregi civilizații de pe suprafața omenirii, treabă care te duce cu gândul la Sfânta Bombă Nucleară și la îngerii ei cu radiații.
Dacă privim spre Kremlinul creștin, o să-l vedem pe Kiril cum sfințește rachete Satan și icoane cu ofițeri care au făcut crime de război, în schimb dacă privim spre Casa Albă la fel de creștină, o să vedem o blondă care face ședințe de șamanism. Este un fel de convertire la credința într-un Iisus născut în ieslea tribului Cherokee, în care esența ritualului creștin este redusă la repetarea obsesivă a unor cuvinte-cheie în miezul unei transe colective la care participă întregul cabinet Trump, cu Trump însuși pe post de totem, cel spre care converge un lanț al atingerilor energetice paranormale. Este imaginea ocultă a Cinei Cea de Taină, cu Trump la mijloc și înconjurat de apostoli, înainte de a mai face niscaiva minuni, semnând ordine executive și demantelarea arhitecturii politice și militare a Occidentului până când – inevitabil – vor cânta de trei ori cocoșii cu stea roșie la creastă. Și Putin, și Trump încearcă să vă convingă că duc războaie sfinte, unul împotriva decadenței Vestului, altul împotriva aceleiași decadențe, dar privită de la Vestul Atlanticului ca și cum ar fi la Est, adică amândoi împotriva Europei găozare, ciochiste și pederaste, care și-o trage pe la spate pe unde apucă. Delirul religios al regimului Putin trece prin haznaua fascistoidă de tip rasputinist a lui Dughin, cel care propovăduiește înfăptuirea imperiului pravoslavnic ortodox până în insulele Greciei.
Cristo-fascismul lui Trump se întâmplă mai puțin ezoteric și Charlie Kirk este exemplul cel mai bun de reciclare lucidă a discursului patriotic naționalist al lui Goebbels în mierea lipicioasă a naționalismului patriotard cu cruce și miros de lasou, cal și cowboy care nu iese din cuvântul Domnului. Americanii au mers chiar mai departe ucigându-l pe Kirk, martirizându-l pentru a lăsa în urma lui o blondă văduvă hormonală și cu o avere frumușică. Este un fel de Maică MAGA a Domnului care este chemată să plângă atunci când este nevoie de coeziune creștină pentru a face America măreață din nou, cu ouă pentru tot poporul și benzină mai ieftină decât Coca-Cola. Ceea ce părea deja o aliniere paranormală a astrelor, adică venirea la Casa Albă a unui Donald Trump și la Vatican a unui papă american, iată că nu este ce pare a fi. Papa cel american critică războiul, din Gaza, Ucraina și până în Iran, chestie care nu avea cum să rămână fără urmări, așa că trimisul Vaticanului la Washington a fost chemat de urgență pentru a fi tras de urechi de administrația Trump. Acolo prelatul Vaticanului a fost și amenințat cu o fază de acum 500 de ani, când un papă a fost luat ostatic de un rege francez care credea în sfere de influență mai mult decât în Sfânta Treime.
Posibilitatea ca agenții ICE să intre în Vatican și să-l ia pe sus pe Papă pentru a-l deporta într-o închisoare din Columbia a făcut nu doar ca vizita acestuia la Washington să fie anulată, dar au existat voci sinodale care au cerut ca administrația Trump să fie excomunicată. Treaba cu excomunicarea este o sabie cu două tăișuri, pentru că nu merge chiar așa, să bagi crucea prin gard când SUA au pornit o cruciadă împotriva islamiștilor iranieni și a profetului Ormuz. În primul rând, Trump ar putea fi cel care excomunică Vaticanul pentru că el este mai catolic decât Papa și oricum îi rămăseseră doar NATO, ONU și Biserica Catolică din care să semneze ordinul de retragere, dar le păstrează pentru a nu pune chiar dintr-o dată toate cărțile pe care le are pe masă. În al doilea rând, ideea de reînviere a Inchiziției îi surâde credinciosului Trump care se gândește la toți leftiștii atei, păgâni și marxiști pe care ar putea să-i bage în beciuri la ceva tortură patriotică. Închipuiți-vă ce mișcare ar ieși din unificarea Inchiziției și a KKK, ce spectacole grandioase cu Cruce în flăcări ar fi, ce cagule albe și spânzurători de ștreangul cărora să atârne emigranți ciocolatii și transgender-i democrați în numele Americii Înainte de Toate. Și cum Dumnezeu este unul singur, indiferent cum îi zici, Allah sau God, mai avem și ayatollah-ii Iranului care au jurat pe cele 70 de virgine puse la păstrare în Paradis că vor instaura Califatul Mondial în care necredincioșii creștinătății se vor converti la islam, sau vor lua un glonte sau o grenadă în conștiință, după nevoia de martiriu, motorină sau benzină a fiecăruia.
Modelul creștin al Învierii pe care îl trăim noi, ortodocșii, în aceste zile este foarte puternic, atât de puternic încât comuniștii vietnamezi l-au preluat într-o revenire oficială a religiei pe tărâmurile fostului Saigon. Am avut ocazia să fiu dus de o delegație oficială la un templu, nu departe de Ho Și Min, unde mi-au fost oferite câteva bețigașe fumegânde și clipe de liniște spirituală în umbra pagodei budiste. Am observat însă ceva ciudat la clasica statuie care ar fi trebuit să-l reprezinte pe Buddha, așa că m-am apropiat și mai mult până am recunoscut chipul statuii, care era al lui Ho Și Min, liderul comunist al unei revoluții care a eradicat religia în Vietnam. Astăzi, comunismul vietnamez se reinventează și descoperă ceea ce au descoperit atât rușii post-comuniști, cât și americanii post-democratici – că a fost o greșeală să construiești un stat eminamente laic. Stalin, Lenin, Mao și Hitler au fost profeți ai unei religii în care băieții cu steroizi ai partidului au fost sfinții, iar securiștii partidului au fost pe post de îngeri. De ce să nu-i canonizăm? Ho Și Min i-a luat locul lui Buddha, iar resurecția este ideea colosală a partidului comunist perpetuu într-o țară definită printr-un adevărat mozaic de religii. Și mai știm că primele alegeri libere din lume au fost atunci când iudeii au avut de ales între Iisus și Barabas, iar asta poate că leagă Paștele de alegerile apocaliptice din Ungaria. Pentru că falșii profeți nu iau suferința asupra lor pentru a-i mântui pe oameni de păcate, ci îi pun pe oameni să sufere pentru a-i lăsa pe ei ca lideri de credință să se adâncească și mai mult în păcat.
811 vizualizări
