V-aţi săturat de Piţurcă, Bănel, Cociş şi Zicu? Nu-i mai suportaţi pe Mitică, Naşul şi pe Becali? Vă apucă pandaliile când fătuce gângăvite prezintă la ştirile sportive chiloţii tanga ai iubitei nu ştiu cărui atacant fără har, păstorit de nu ştiu care procurator hotărât să scoată animalul la mezat?
Nu mai vreţi să se pişe pe speranţele voastre nişte tricolori abuzaţi de minge care se chinuie să obţină victorii istorice împotriva pescarilor amatori din Feroe? Atunci uitaţi de fotbal şi ţineţi aproape de caras, acolo unde brădişul stă ţeapăn şi nu are scurgeri de clorofilă în brazdă ca pe pe Naţional Arena. Pescuitul nu e numai prăjeală în tigaie, borş, icră sau saramură pe tablă. El este sport, fraţilor, şi, spre deosebire de pescarul amator, pescarul sportiv de competiţie vede performanţă în peşte, nu doar grătarul cu mici fumegând la malul bălţii. Dacă vă spun şi că de curând a avut loc în Italia o Olimpiadă a pescuitului cu 60 de naţiuni, o să spuneţi că mi-a dat scântei la endocrină aparatul de braconat electric. Crap, staţionar, răpitor de pe mal şi din barcă, muscă artificială, bass, casting, inclusiv femei, un festival pe bune al campionatelor mondiale de pescuit, cam tot ce s-a inventat cu miros de peşte, de la cârligul de pescuit din neolitic încoace. Aur n-am luat, că avem deja sute de tone la Roşia Montană, iar pe ăla oricum îl iau alţii. În schimb am luat două medalii de argint la răpitor din barcă, una pe naţiuni şi alta la echipe, fapt ce ne-a plasat pe locul 16 în clasamentul general pe medalii – atenţie, asta fără să-i avem deplasaţi la Olimpiadă pe Bitang şi Belu cu lotul de gimnastică! La ce performanţe are astăzi sportul românesc, noi spunem că e nemaipomenit. Ce vor face sportivii români la întoarcerea acasă? Vor pescui, iar la cât de puţin peşte mai avem în apele poluate şi braconate din România, este normal ca doar medaliaţii olimpici să mai prindă ceva.
