Epopeea fatală continuă în învățămînt. Nu e vorba de sistemul de repartizare, nu e vorba de candidați și nici măcar nu e vorba de procesul propriu-zis. Ne-am obișnuit cu papagalul prezidențial, cu lunga moarte fierbinte a „României educate“, dar încă nu ne-am prins încotro ne ducem. Vedem orizontul, vedem gropile, vedem semnele de circulație care duc oriunde, numai undeva precis, nu, dar ce nu se vede e chiar drumul pe care se grămădesc copiii, părinții și profesorii. Toată lumea e conștientă că școala a abandonat lupta – și nu din vina ei. Sărăcuța, a cunoscut și vremuri mai bune, dar, împotriva credinței populare, vremurile alea bune noi nu le-am prins, altfel am fi toți centenari. Partea cea mai nașpa e că au venit pe șestache niște legi ale Educației. Și nici nu ne-ar fi durut capul, așa cum nu ne-a durut, decenii de-a rîndul, fericiți că am scăpat de școală. Doar că în interiorul legii stă pitit ditamai leopardul. Cum? Cu procente. „Liceele vor putea organiza concursuri de admitere în clasa a IX-a, cu condiția ca locurile ocupate astfel să nu depășească 50% din numărul total de locuri.“ Foarte bine, veți zice, de cînd așteptam așa ceva! În sfîrșit, examene! Nu vă grăbiți, că n-am terminat. Acest ceva are un cu totul alt sens și cu totul alte beneficii. Iar drumul spre iad e pavat cu bune intenții. De fapt, sub nevinovata precizare se ascund meditațiile, la scară planetară. Un liceu care dă un examen propriu își stabilește singur și nesilit de nimeni și tematica, și baremul, și cunoștințele necesare pentru clasa a IX-a. Pe scurt, liceele supranumite „de top“ vor deveni licee particulare. Își vor alege clientela după puterea financiară. Foarte bine, veți spune, era și timpul să avem licee de top, pentru copii deosebiți… Așa o fi? Poate ceilalți 50%, care vor veni cu evaluarea națională, pentru că, hotărît lucru, va fi de meditat barosan patru ani la gimnaziu. Lucru cu care acei părinți care pot vor fi de acord.
O a doua consecință este scufundarea în absolut (absolutul ignoranței, aș zice) a liceelor tehnice sau de periferie, unde nici școală nu se face, dar nici meserie. Acolo nu-s profesori, dar nici elevi prezenți nu-s. În general, nu e nimic acolo. Și nici nu pare că va fi vreodată.
Bine, n-as zice nici chiar „pe sestache”. Cred ca am auzit discutandu-se si in dunga prevederile enumerate in articol si n-am vazut parinti, profesori sau elevi in strada pe tema asta. Am vazut profesori iesiti in strada pentru salarii – justificat, dar insuficient – si parinti si copii care ii injurau si-i scuipau din tribune. Romanii dorm fix cum si-au asternut.