A început noul an școlar, cu festivități, vorbărie și multe flori de la elevi, fiindcă se știe bine că doamnele învățătoare și profesoare taman cu flori își plătesc ratele. Atât de multe, încât mormanul adunat într-o cancelarie s-a răsturnat peste cadrele didactice; de-abia seara au fost recuperate de sub avalanșa vegetală doamna directoare și femeia de serviciu Pușa.
Cu o noapte înainte de deschidere, niște răuvoitori au furat patru litere din bronz de pe zidul unei școli; a doua zi, toți participanții la festivități au remarcat denumirea acesteia, „Ion Lu ragiale”. Se bănuiește că făptașii ar fi niște elevi poznași, deoarece literele lipsă au apărut, în jurul prânzului, pe ușa WC-ului pentru profesori.
Din fonduri europene, un domn edil rural a reușit să doteze școala din localitate: calculatoare performante, Internet de mare viteză, table inteligente și camere de supraveghere. Elevii s-au bucurat mult, fiindcă până acum au văzut așa ceva doar în poze, la lumina lămpilor de gaz, și speră că măcar la anul se va trage curent în sat – poate chiar și apă, pentru bazinul olimpic.
Conducerea unei școli cu profil artistic a rezolvat prin mijloace proprii problemele renovării: chemați din vacanță pe 1 septembrie, elevii claselor de sculptură au modelat chirpici, cu care au reparat tencuiala, iar colegii de la pictură au fost puși să facă pe pereți, doar cu var lavabil, peisaje de iarnă cu pisici de Angora și bichoni maltezi jucându-se prin zăpadă.
Proprietarul bufetului „La Gigel”, situat în apropierea unei unități de învățământ, a schimbat recent numele localului în „La Ore”, astfel încât școlarii să poată răspunde părinților, când îi vor întreba pe unde au pierdut vremea toată ziua: „Am fost la ore!”. Tații acestora beneficiază, la rândul lor, de bufetul „La Muncă”, din același cartier.
Clopoțelul Școlii Generale „Fake, Ianke și Cadîr” a fost furat de niște elevi puturoși, care au crezut că, fără el, nu mai încep orele, dar Gică, meseriașul unității de învățământ, a acceptat, pentru încă 200 de lei și un bidon cu vin pe lună, să facă el din gură „Bing-bang”. Singura problemă e că, după o anumită consumație, clopotul Gică sună cam împotmolit, de parcă i-ar fi ruginit limba.
Aseară, pe deasupra localității, a trecut un obiect zburător neidentificat în formă de cilindru, urmat de un extraterestru îmbrăcat în combinezon spațial ca o salopetă murdară. Ulterior, a fost semnalată și dispariția lui Gică, meșterul școlii; acesta, bine ciupit, tocmai suda mâner la butelie, să o ducă mai ușor la domnul director, să aibă pentru cafele.
Unii părinți de elevi au contribuit după puterile lor la dotarea școlilor: tatăl lui Rareș, meșter constructor, a adus zece metri pătrați de tablă și bucăți de cărămidă pentru scris pe ea, al lui Mihăiță, baci, a dăruit o talangă mare, pentru sunat pauzele, iar tăticul lui Avarvarei a dotat laboratorul de biologie cu un schelet; el nu lucrează la vreun depozit de material didactic, ci la cimitirul „Relaxarea”.
