Guvernul României mai aruncă o petardă: cumpără drone Bayraktar. Echipele de lingăi MApN din presă iau știrea, o umflă și fac din ea un mare breaking news, în șuvoiul copleșitor de breaking news-uri mărunte.
Vin și detalii: statul va plăti cam 300 de milioane de dolari pe trei sisteme, adică pe 18 aeronave fără pilot. Ies imediat la iveală greșelile de aritmetică, fiindcă, din datele disponibile pînă acum, o dronă Bayraktar full option e pe la vreo cinci milioane de euro. Înmulțind cu 18, se obține un preț total de sub 100 de milioane de euro, deci de trei ori mai mic decît cel anunțat de Ministerul Apărării. Cu tot cu piese de schimb, mentenanță și instructaj, nu se poate merge mai sus de 120, hai 130 de milioane. Așa zic sursele militare.
Dar să nu ne blocăm în cifre. Poate dronele avute în vedere de generalii noștri au fuselajul bătut în nestemate, elice de aur masiv și folosesc combustibil scump de la Petrom. Ideea e că aceste drone turcești, menite să ne ridice moralul și să-i pună pe ruși pe fugă, nu există cu adevărat în planurile de înzestrare, ci sînt doar o acțiune de PR. Or să se cumpere la fel cum s-au cumpărat și dronele israeliene Hermes 450, despre care, după ce au fost date ca sigure, ba s-a mai și explicat că vor fi produse parțial în țară, nu s-a mai auzit nimic.
La fel cum nu s-au cumpărat corvetele Naval Group, cum nu s-au cumpărat elicopterele Airbus, cum nu se vor cumpăra submarinele Scorpène și cum nu s-au cumpărat atîtea și atîtea echipamente despre care s-a vorbit ani la rînd, spunîndu-se că sînt vitale pentru apărarea națională, tot așa nu se vor cumpăra dronele turcești. Bayraktar nu e decît numele unei noi țepe de PR pe care o dă MApN, ministerul ăla cu generali grași, care luptă doar pentru pensii speciale.
Întrebarea ar fi: de ce nu se cumpără armamentul necesar, esențial, urgent? De ce, cînd a doua armată a lumii a ajuns la un minut de mers cu racheta de granițele noastre, armata română nu primește înzestrările de care are disperată nevoie? De ce, cînd România are al doilea cel mai mare procent din PIB alocat bugetului de apărare între statele UE, nu se folosește acest buget, mai ales cînd bombardamentele rusești se aud și la frontiera de est, și la frontiera de nord?
Păi, fiindcă banii de la Apărare sînt folosiți politic. Se bagă în rețelele clientelare și în programele populiste. În caietele de licitații pentru înzestrarea armatei să se scrie atît de încîlcit, încît oricărui cîștigător să i se poată contesta cîștigul. Astfel, se anunță intenția: luăm dronele turcești, luăm submarine franțuzești, transportoare americane. Dar ne răzgîndim de foame.
Foamea e politică, e foame după putere, după banii care trebuie aruncați în conturile baronale și – pe ici, pe colo – populației. Și de unde să iei banii ăștia dacă nu de la Armată? Fiindcă celelalte ministere au ce face cu ei. Clientela poate fi hrănită cu lucrări de infrastructură, cu compensări la energie, cu contracte în agricultură, industrie, mediu, cu lucrări de utilitate publică, dar nu cu contracte de înzestrare militară, fiindcă hoții nu știu să construiască rachete și avioane de luptă. Bugetul armatei nu e cheltuit cu bună știință, așa încît la finalul exercițiului bugetar banii să fie realocați după bunul plac al șefilor de partid.
În fruntea guvernului care se ocupă cu aceste sinistre coțcării e un general cu patru stele, fost șef de Stat Major, fost ministru al Apărării. Acum e premier și vrea să ajungă președinte. Carevasăzică omul care sabotează armata, omul care pune în pericol securitatea națională, o face cu bună știință, cu deplina competență a celui mai decorat, mai plagiat și mai avansat la excepțional militar român.
