Billy Pilgrim, cel cu nume predestinat – Pelerinul i-am zice pe româneşte – rătăceşte în timp şi în spaţiu, înainte şi înapoi, e răpit de extratereştri şi ca şi cum asta n-ar fi destul din cînd în cînd autorul mai spune şi el că a fost acolo. Totul e surprinzător în acest roman şi totuşi toate se leagă într-o construcţie stranie de un umor negru în care năuceala, disperarea şi inocenţa se întrepătrund.
Billy, soldat american luat prizonier de germani în cel de-al Doilea Război Mondial, n-are stofă de războinic. E ajutor de capelan. Nemţii îl bagă într-un abator din Dresda parţial dezafectat, în care se ascund şi ei cînd americanii bombardează oraşul transformîndu-l în ruine.
Acelaşi Billy are o carieră de succes după război, dar o căsnicie nesărată şi i se mai defectează şi timpul. Nu îşi aminteşte ce i s-a întîmplat, ca oricare, ci e aruncat înainte şi înapoi şi silit să retrăiască anumite momente din viaţa sa. Vonnegut a fost şi el prizonier la Dresda, a ajuns într-un abator, şi a fost martorul unor atrocităţi inimaginabile a căror amintire l-a urmărit toată viaţa. Terorizat de nemţi, dar şi de bombardamentele alor săi Vonnegut avea să se întoarcă la experienţele sale din război în mai multe dintre romanele sale. Poţi citi Abatorul cinci şi ca pe un roman SF, dar şi ca pe un roman realist bîntuit de nebunie.
Călătoriile lui Billy în timp, spaţiu şi pe o altă planetă pot fi, pur şi simplu, momente de delir ale unui personaj traumatizat psihic de război. În ceea ce mă priveşte prefer varianta SF, fiindcă altfel romanul ar fi înfiorător, chiar dacă Vonnegut are un umor negru de supravieţuitor care se miră că a putut scăpa cu viaţă şi o imaginaţie cuceritoare pentru care nimic nu e imposibil.
Torturat de amintirea atrocităţilor din viaţa reală, Vonnegut scrie SF pentru a se elibera de coşmaruri. N-o face ca sefiştii care-şi pun imaginaţia la treabă pentru a inventa jocuri palpitante de-a războiul. Ceea ce inventează el sînt soluţii care să facă viaţa acceptabilă după ce ai trecut prin infern şi după ce descoperi că infernul ţi s-a instalat confortabil în memorie.
