După educația sexuală, a apărut un nou monstru la orizont: educația parentală.
Știți despre ce e educația sexuală, nu? Despre cum copiii sunt învățați și, în final, obligați să devină homosexuali.
Știți despre ce e educația parentală? Este acea disciplină prin care părinții și copiii sunt învățați să creeze familii de homosexuali, comunități LGBT, țări și apoi continente LGBT.
E un plan, bineînțeles, străinii care ne vor răul, cunoașteți poezia.
În mare, într-o societate în care bătaia și abuzul se află de multe ori în centrul educației, într-o societate în care copiii nu participă deloc la deciziile care îi privesc pentru că ”oamenii mari știu ei mai bine”, în care încă mulți copii stângaci sunt forțați să scrie cu mâna dreaptă pentru că ”așa e normal”, într-o societate în care copilului i se spune să ”ia ochii” din televizor sau din tabletă pentru că orbește, într-o societate în care copilului îi sunt date de mâncare toate cauciucurile pământului, într-o societate în care obezitatea face ravagii, ceea ce se dorește prin educația parentală sună foarte bine și pare necesar:
”Obiectivul principal al activitaților de educație parentală este de a-i conștientiza pe părinții/reprezentanții legali/persoana în grija căreia se află copilul cu privire la importanța rolului pe care îl au în susținerea creșterii ş̦i dezvoltării acestuia, pentru ca aceștia să-ș̦i îmbunătățească sau să-și modifice unele cunoștințe, atitudini, înțelegeri/viziuni şi practici de îngrijire şi educație în conformitate cu recomandările psiho-pedagogiei moderne.”
Și: ”Susținerea formării ş̦i dezvoltării competențelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să şi le asume, dacă dorim ca educația copiilor și tinerilor să devină o acțiune coerentă, eficientă ş̦i care să ofere șanse egale tuturor. A susține părinţ̦ii în interesul superior al copilului înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazată pe dialog, cunoaştere ş̦i participare, pe de o parte, ş̦i a facilita cooperarea între profesioniști, părinți ş̦i autorități publice, care contribuie la educația şi dezvoltarea copilului, pe de altă parte.”
Academia Română, însă Academia Română a citit proiectul și, asmuțită de BOR și alte instituții ale desfrâului tradiționalist, vine cu un punct de vedere atomic: „Proiectul Ministerului Educaţiei Naţionale, de legiferare a unui sistem de educaţie parentală fără nici un specific românesc, cu implicaţii enunţate explicit împotriva familiei tradiţionale, ca nucleu al vieţii sociale, culturale, morale şi creştine, milenare a românilor, presupune o educaţie uniformă a copiilor, fără diferenţe de sex, de particularităţi antropologice şi psihologice, de mediu comunitar (rural, urban), etnic.
Proiectul echivalează cu o încercare, asemănătoare celor din statele cu regimuri totalitare internaţionaliste sau globaliste, de obţinere a ceea ce s-a numit mereu «omul nou», fără familie, fără naţionalitate, fără ţară, fără identitate.”
Reacția de ghioagă a Academiei apare din cauza unor formulări de felul următor din proiect: ”Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini şi terminologii» creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale.”
Punctul de vedere al Academiei este semnat de Biroul Prezidiului Academiei. Din acest Birou fac parte cinci academicieni, printre care și Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei, cel care într-un interviu pentru Evenimentul zilei, cu o săptămână în urmă, spunea cam așa: ”În prezent, românii, ca și alte popoare, au în mințile și sufletele lor valori verificate, legate de bunul simț și de experiența de viață ale moșilor și strămoșilor lor”. Dacă un elev de clasa a XI-a ar vorbi în felul acesta, ai zice: săracul, e și necitit, și a crescut și-ntr-un mediu toxic!
După acest scandal, problema nu mai e, bineînțeles, educația parentală, ci Academia Română și toți acești oameni de acolo înăcriți în scandaloase concepții despre lume. Iar dacă nu sunt toți academicienii de acord cu domnul Pop, de ce nu reacționează?
Și cum ar fi mediul acela ne-toxic?Vă doriți o Academie futuristă, avangardistă?Eu îmi doresc să
citesc jurnaliști dacă nu cu bun simț,măcar cu simțul realităților normale.
Mihai Radu, Academia Romana a sintetizati in reactia sa opinia largii majoritati a parintilor din aceasta tara si care au dreptul – repet, au dreptul – sa aleaga ce li se spune copiilor lor despre familie, sex si despre natura firescului. Nu de alta, dar altfel tacerea lor ne-ar putea duce maine-poimaine la cine stie ce situatie „retrograda” (insa poate promovata de cine stie ce personalitati cu „minti deschise”) in care homoseaxualitatea ar urma sa devina poate chiar obligatorie, nu?
Si pentru asta s-o fi rugat finantistul-sef al bor. precum in cazul lui Stelian Tanase?
Dragi elevi de scoala primara, aflati voi ca nu mai e” cool” sa aiba un copil, o mama si un tata. Asta se intampla doar la popoarele primitive . Acolo se casatoresc o femeie cu un barbat, au copii si ii cresc impreuna. Bietii copii le spun” mama” si „tata”. Noi, natiile civilizate, avem alte obiceiuri decat inapoiatii aceia. Modern este ca familia sa fie formata din doi barbati gay care cumpara ovule de la o femeie saraca / scrantita la cap. Ovulele se fertilizeaza in vitro cu un mix de sperma de la cei doi gay. Rezultatul este implantat unei „mame purtatoare” care isi inchiriaza uterul , ca pe o magazie. Copiii rezultati vor fi crescuti de „parinte 1” si „parinte 2”. Acum , dragii mosului, in povestile citite copiilor Zana se casatoreste cu Baba Cloanta si Fat- Frumos cu Zmeul. In lectia de maine vom invata ca si pedofilii au drepturi , ca si ei platesc impozite. Noapte buna, parinti!
Multumesc, doamna!
@Livia: super scenariul. Asteptam comenrariile dlui Mihai Radu.