Acești bugetari care ne creștinează

Atunci când se vorbește cu mânie intelectuală despre bugetarii care nu-și merită lefurile, pentru că o cam freacă, lumea uită că printre bugetarii ăia plătiți, uneori, cu salariul minim sau mai puțin se află, de fapt, și medicii, pompierii, polițiștii și învățătorii și profesorii. Aparent, ei nu produc nimic. În realitate, produc siguranță, educație și sănătate, trei dintre elementele fără de care un stat nu poate exista, nu în accepțiunea modernă a acestui cuvânt.

Pe de altă parte,

pe lângă medici, profesori, polițiști și pompieri se află și mulți angajați ai administrațiilor publice sau ai instituțiilor deconcentrate care pot lăsa impresia că nu fac mare lucru. E foarte adevărat că mulți, foarte mulți dintre angajații statului lasă impresia unor leneși și chiulangii care nu-și doresc nimic altceva în viață decât să fie angajați undeva unde – vor, nu vor – trebuie să stea opt ore, poate nefăcând nimic și câștigând o sumă care, de fapt, nu le permite să trăiască de pe o zi pe jumătatea celeilalte. Nici măcar de pe-o zi pe alta nu pot trăi unii, căci banii nu le-ajung de o a doua zi întreagă. Dacă cineva își imaginează că ăsta e visul a zeci, poate sute de mii de angajați la stat, cum și dacă-și imaginează că angajații fabricilor private de confecții care primesc salarii mai mici decât minimul pe economie s-au angajat acolo pentru că asta-și doreau din copilărie, atunci acel cineva este, scuzați-ne franceza, un dobitoc.

Dar astăzi nu vorbim despre dobitoci

și nici nu polemizăm cu domniile lor. Astăzi vorbim despre aproape 40.000 de bugetari a căror finanțare de către stat deranjează în prea mică măsură sau deranjează o prea mică pătură a societății. Acești 40.000 de bugetari primesc, anual, peste 100.000.000 de euro, fără a fi, de fapt, angajați ai statului român, fără a-i da acestuia socoteală, fără a putea fi trași la răspundere de către cetățenii pe care-i nemulțumesc.

Numai Biserica Ortodoxă

din România are peste 12.700 de preoți și diaconi care își primesc salariile de la stat în proporție de cel puțin 65%. Există unii care primesc salarii de la stat în proporție de 80% (cei din parohiile considerate mai sărace), iar șefii, că de aia sunt șefi, au salariile subvenționate în proporție de 100%.

În 2015, bugetul alocat pentru plata salariilor personalului de cult al tuturor cultelor recunoscute în România s-a ridicat la 287.697.000 de lei. În 2016, această sumă a fost majorată la 315.084.000 de lei. Pentru 2017, suma prevăzută în bugetul de stat pentru plata salariilor preoțimii de orice fel a crescut la 372.690.000 de lei. Altfel zis, în doi ani, salariile preoților au crescut cu 30%. Și vor mai crește la fiecare majorare a salariilor din învățământ, pentru că salariile majorității clerului sunt corelate direct, în conformitate cu Legea nr. 85/2010, cu OUG nr. 19/2012 și OUG nr. 103/2013, cu salariile cadrelor didactice.

Doar șefimea cultelor

recunoscute în România are alt statut, fiind asimilată șefimii politice. Patriarhul are salariu cât președintele țării, mitropoliții au salariile șefilor celor două Camere ale Parlamentului, arhiepiscopii și șefii de cult au salarii de miniștri, episcopii au salarii de secretari de stat. În total sunt 93 de persoane a căror salarizare ne-a costat, în 2016, 667.179 de lei lunar.

Ăsta este eșalonul I al clerului românesc, ale cărui salarii sunt acoperite în proporție de 100% de către statul român. Dar și eșalonul II, alcătuit din 1.268 de persoane (de la vicepreședinte de uniune, vicar, consilier patriarhal, prim-rabin și până la stareț, maică superioară și egumen), are salariile acoperite în proporție de 100%. Salarizarea acestor oameni ne-a costat, în 2016, 1.895.261 de lei lunar. În ciuda comunicatelor dulcege ale Patriarhiei, de ficare dată când vine vorba de salariile preoțimii (celelalte culte se abțin și nu dau comunicate pe acest subiect, recunoscând realitatea sumelor), nici un cult recunoscut în România nu plătește din surse proprii nici asigurările de sănătate și nici alte dări datorate statului pentru salariile șefimii clericale. Acestea sunt plătite tot de către stat. Mai mult, numai BOR are în România peste 9.000 de călugări și călugărițe, care, deși nu au salarii plătite de către stat, li se plătesc, totuși, din buget, asigurările de sănătate.

Mai există 15.237 de clerici în toate cultele

ale căror salarii sunt plătite de către stat în proporție de 65% sau de 80%. 4.571 dintre acești clerici au salariile acoperite de către stat în proporție de 80%, iar 10.666 au salariile plătite de stat în proporție de doar 65%.

Dintre cei 15.237 de clerici, doar 4.280 au avut salarii similare cu cele ale personalului didactic cu studii medii, iar dintre aceștia doar 1.144 au avut salarii de debutant, de doar 1.083 de lei. Dintre aceștia, 343 au avut salariile acoperite de stat în proporție de 80%, restul de 801 având acoperit de stat doar 65% din salariu. Cel mai mic salariu, așadar, printre clericii cu studii medii, a fost de 1.083 de lei, iar cel mai mare a fost de 1.888 de lei.

Cel mai mic salariu al unui cleric cu studii superioare a fost, în 2016, de 1.376 de lei, iar cel mai mare a fost de 2.420 de lei.

În total, pentru plata salariilor clericilor asimilați salarial cadrelor didactice, statul român a plătit lunar 19.510.072 de lei.

La toți aceștia trebuie să adăugăm

15.668 de angajați drept personal neclerical doar în cadrul BOR. Salariile acestor oameni sunt plătite, în mare majoritate, de către administrațiile locale, în general de către consiliile județene. Mai mult, Ministerul Educației plătește peste 7.000 de profesori de religie, respectând aceeași grilă de salarizare pe care o aplică și profesorilor de matematică, de exemplu.

În total,

religia și propagandiștii ei primesc de la statul român salarii de mult peste 100.000.000 de euro anual, iar atunci când sunt numărați bugetarii, ar trebui luați în considerare și cei aproximativ 40.000 de propagandiști religioși. Asta, deși cultele recunoscute în România nu sunt controlate de stat, funcționând mai degrabă ca niște ONG-uri. Dar nici un alt ONG sau asociere de ONG-uri care se ocupă, în țara noastră, cu apărarea drepturilor omului nu are 40.000 de angajați plătiți, în mod straniu, de către stat. Și nici măcar nu există atâția angajați (probabil nici măcar 2-3%) în ONG-urile care se ocupă de apărarea drepturilor omului.

Dacă plătim de la buget aproximativ 40.000 de clerici, personal nebisericesc și profesori de religie, nu mai avem, în acest moment, nici măcar 39.000 de medici în țară. Medici care ar putea avea grijă de sănătatea noastră de contribuabili. Contribuabili de care e nevoie pentru a plăti salariile unor propagandiști religioși care vor, din ce în ce mai tare, să ne întoarcă în Evul Mediu. Unde, dacă acceptăm în continuare situația asta, poate ne și este locul.