Visul lui Oprea de a ajunge în capul Guvernului pe fondul problemelor judiciare ale lui Ponta ia aspectul unui coșmar. Peste capul lui, SRI, de a cărui protecție credea că se bucură, a privit cu înțelegere spre propunerile lui Dragnea, în care Oprea nu-și mai are rostul. Ceea ce zice noul președinte al PSD legat de consens politic pare să fie interesant nu doar pentru morții care ies la vot, ci și pentru viii care decid soarta țării. Oprea nu prezintă fiabilitatea necesară, au decis oamenii invizibili, așa că generalul indispensabil a fost pus să aștepte în magazia cu efecte.
Și Ponta are un vis. Visul lui a depășit faza de coșmar, cînd credea că nu mai scapă din ghearele DNA. Acum se plimbă pe plajele din Miami, unde premierul ar dori să reajungă după punerea la punct a unui exit politic cu avantaje judiciare.
Visul lui Predoiu e același: să ajungă premier din partea PNL, fie și o singură zi. E un vis care aleargă cu viteza lui Usain Bolt și e cu neputință de ajuns. Cărțile de vizită, inscripționate „Cătălin Predoiu, premier”, zac neputincioase pe biroul lui.
Iohannis are și el vise, mai toate bîntuite de Carmen și de o a șaptea casă, dar uneori, spre dimineață, visează că a cîștigat al doilea mandat de președinte.
Dragnea are coșmaruri cu Înalta Curte și se culcă tîrziu, pentru ca apoi, înainte de trezire, să viseze o voce de femeie cu timbru de bărbat care-i spune că-l achită.
Visul Alinei Gorghiu e să-l vadă pe Blaga arestat, pe Orban pus sub urmărire penală și pe Iohannis numind-o șefa supremă a PNL.
Visul lui Blaga începe bine, cu un ocean de palincă revărsîndu-se peste el, și se termină prost, cu vocea lui Băsescu urîndu-i noroc.
Toate aceste vise se încolăcesc noapte de noapte pe trunchiul slăbit al patriei noastre și o sufocă încet-încet, pentru a putea, în cele din urmă, s-o înghită definitiv.
