Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Actorii au ieșit în stradă

Zoom Actorii au ieșit în stradă

Nu vom ști dacă pentru a-și cumpăra ceva salam, cum scria Adrian Păunescu, dar probabil lumea i-a văzut în haine de paradă și i-a confundat cu personajele pe care le interpretează. Sau nu. Oricum, Adrian Păunescu nu poate fi un reper pentru democrație, doar ne folosim de versurile lui și atât.

Actorii români au, ca absolut orice cetățean al țării, dreptul de a avea opinii politice. Au chiar dreptul de a fi membri de partid, de a candida, de a participa la campaniile electorale. Pot face ce vor ei în materie de politică. Sunt niște oameni liberi, cum suntem toți.

Există categorii de cetățeni care nu au toate aceste drepturi. Funcționarii publici, magistrații, angajații Armatei, ai Ministerului de Interne, ai altor structuri publice nu pot nici să fie membri de partid (mai puțin funcționarii publici, care pot fi, dar nu au voie să aibă funcții de conducere în partid), nici să candideze și să fie aleși decât dacă renunță la job, nici să participe la campaniile electorale. Mai există categorii profesionale care nu au voie să facă politică la locul de muncă. Cei din învățământ, de exemplu.

Ei bine, actorii nu au nici măcar acestă interdicție. Se pot urca pe scenă, se pot întrerupe în mijlocul spectacolului și pot ține un discurs politic.

Actorii Teatrului de Comedie din București au participat, în pauza unui spectacol, la un protest politic în fața instituției, având cereri legate de legile Justiției. Actori de la Teatrul Național din București au organizat un protest politic pe treptele instituției, înaintea unui spectacol, cerând demisia unor miniștri, abrogări de legi, blocări ale unor ordonanțe inexistente.

Libertatea totală, așadar.

De aceea, produce foarte mare mirare reacția unui actor și cântăreț precum Tudor Chirilă, care grăiește: „Mi-aș dori ca preoții să nu le mai spună oamenilor cu cine să voteze, să nu-și mai bată joc. Să-și facă profesia pentru care sunt acolo“.

În primul rând, să lămurim și cine sunt preoții. Preoții sunt reprezentanții unei instituții de drept privat și de utilitate publică, dar nu sunt angajați ai statului, căci, în România contemporană, Biserica este despărțită de stat. Totuși, statul plătește salariile preoților. 79% din ei primesc 60% din salariu de la stat. 20% din preoți primesc 80% din salariu de la stat, iar 1% din ei, cei care câștigă cel mai bine, sunt plătiți integral de stat.

Conform deciziei din 6 martie 2008 a Sfântului Sinod al BOR, „arhiereului, preotului, diaconului și monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze și să devină membru al Parlamentului sau Consiliilor Locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcții în administrația publică centrală și locală“. Totuși, cu dispensă de la superiori, preoții pot candida și funcționa ca independenți în Consiliile Locale și în Consiliile Județene.

Așadar, oricum, prin propriile regulamente ale Bisericii, cei mai mulți preoți din România, cei ortodocși, nu au voie să le spună oamenilor cu cine să voteze. Cel puțin nu în biserică, nu în timpul predicii, nu în public, pentru că ar participa la campanii electorale. Au voie, oare, în particular, să-și exprime părerea politică în fața unui credincios, spunându-i cu cine cred ei că ar fi mai bine să se voteze? Poate da, poate nu. Dar nu e nevoie de Tudor Chirilă să le interzică asta, căci le este deja interzis. Dacă încalcă această interdicție, e treaba Bisericii să-i sancționeze. Că nu o face nu denotă decât duplicitatea înalților prelați.

Și, totuși, au actorii dreptul moral să le spună oamenilor cu cine să voteze? Da, pe stradă, în viața privată, ba chiar și participând în campaniile electorale. Dar în nici un caz pe scenă, nu folosindu-se de instituțiile unde lucrează, nu în costumele personajelor pe care le interpretează. Și nu făcând totul în numele „tuturor actorilor“. Pentru că nu toți actorii, oameni fiind, au aceeași opinie politică. În plus, ipocrizia unora, cărora le sar nasturii de la cămăși în urma îmbuibării cu contracte cu statul, este înduioșătoare.

Și, totuși, atunci când actorii ne spun cu cine să votăm, sunt ei, oamenii din spatele multiplelor măști, sau interpretează un rol? De-abia asta este o dilemă adevărată.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    ar trebui crezuti la fel ca si “doctorii” din reclamele televizte cind iti recomanda o pasta de dinti…

  2. #2

    Pe de alta parte, daca ti-a zis Don Qijote sa nu votezi PSD, atunci bine…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]