În PSD a început o foială îngrijorată. Partidul pare că s-a așezat pe ceva care bîzîie, dar nu știe dacă e telefonul mobil sau un stup de viespi. La început încet, apoi din ce în ce mai tare, din cutia neagră a Guvernului Grindeanu răzbat știri de rău augur: cică implementarea programului economic al PSD șchioapătă mai rău ca acea căpetenie a comanșilor căreia Old Shatterand i-a sfărîmat genunchii cu carabina Henry. Planul de creștere și propășire ar fi aproape blocat fiindcă ministerele nu ar fi livrat legislația necesară. Miniștrii, lipsiți de mobilizarea pe care un șef mai inimos ca Sorin Grindeanu ar fi putut-o impune, s-ar fi lăsat înghițiți de funcționarii și birocrația din subordine, și ar fi cedat partida.
Vești gri, dar care ar putea deveni repede negre, anunță scăderea colectării la buget. Graficul cheltuieli versus venituri arată – spun aveniții – ca o traiectorie de secure deasupra butucului. Așa că pesediștii au început să mănînce la micul dejun neliniște, la prînz – panică și la cină – disperare.
Schimbarea premierului Grindeanu e un fel de salut secret între complotiștii mai-binelui, un soi de „Dreptate și frăție” al revoluției interne. Numai că acest elan de schimbare se lovește de două obstacole. Primul e Iohannis, iar al doilea nu e, fiindcă nu există un înlocuitor decent pentru Grindeanu. Dragnea ar evalua, cică, lista pe criteriul loialității. Alții se zice că cer, de data asta, și competență. Și, desigur, ca în orice afacere politică, urmează niște nume: Nicolae Bănicioiu, Eugen Teodorovici, Florin Georgescu, Raed Arafat, Mihai Tudose, Carmen Dan.
Colac peste pupăză, publicarea mesajelor WhatsApp din interiorul partidului adîncește suspiciunile cu privire la fidelități și umple CEX-ul de priviri chiorîșe. Se desenează deja grupuri și facțiuni. Așa că schimbarea lui Grindeanu are de așteptat întoarcerea lui Iohannis din America. Atunci, președintele României, cel care desemnează premierii, va fi întrebat ce vrea: vacanță sau război?
