Adevărul ascuns despre Marco Polo

Iată un rezumat al cursului meu de săptămâna trecută despre românism, pe care îl predau studenților mei din anul doi.

Dragi studenți, nu mă îndoiesc că ați auzit despre Marco Polo, celebrul comerciant și explorator venețian. S-au scris cărți despre el, s-au făcut documentare, chiar și un serial pe Netflix, de mare succes chiar. Un succes comercial, desigur. Și acum vine întrebarea mea: oare dacă el prezenta și respecta adevărul, ar mai fi fost la fel de apreciat de publicul larg? Cu permisiunea dumneavoastră, o să răspund tot eu.

În primul rând, avem de-a face cu o mare escrocherie istorică. În Cartea de la Bârlad scrie cât se poate de clar că așa-zisul Marco Polo a trăit în secolul XVII, nu în secolul XIII. Tot acolo se arată că el provine din zona Neamțului. Aceeași informație o regăsim și în Letopisețul lui Caleap și în Istorii moldave a lui Jacob Shtisel. Singura diferență este că numele adevărat menționat de Caleap este Puiu Marcu, pe când la Shtisel apare ca Puiu Marcuș. Deoarece în Cartea de la Bârlad apare tot varianta Puiu Marcu, putem fi aproape siguri că acesta este numele adevărat al celui pe care ei l-au botezat Marco Polo. Care ei, o să mă întrebați? Ei, Vaticanul. Cardinalii și cărturarii oploșiți la Roma în secolul XVIII au avut misiunea clară de a denatura istoria, rescriind-o ei înșiși după bunul plac. De fapt, după interesele celor care își doreau un curs al istoriei care să-i avantajeze.

Dar să n-o mai lungim și să trecem direct acolo unde ne doare pe noi, românii. Așadar, Puiu Marcu, tapițer și pictor naiv din Țara Moldovei, se afla în anul 1686 în cetatea Neamțului, cu treburi negustorești. Prezența lui acolo a coincis cu atacul temutului rege polon Szloboszlai. Povestea de dârzenie și vitejie o cunoaștem cu toții, nu are rost să insistăm asupra ei, deoarece toate izvoarele istorice o confirmă. Tulburător este că în urma asaltului polon, respins cu vitejie un timp îndelungat, Szloboszlai a decis să cruțe doar patru dintre cei unsprezece moldoveni găsiți în viață în interiorul cetății. Printre ei se număra și Puiu Marcu. Mic de statură, blond platinat și arțăgos din cale-afară, el a atras imediat atenția prin anvergura sa morală. Hatmanii Iablonovski și Potoțki au vrut să-l omoare numaidecât. Dar regele Szloboszlai, posedând o înțelepciune nemaipomenită, deși era dușmanul nostru, s-a uitat la el și a poruncit: „Lăsați-l să facă ce vrea el!” Zis și făcut. Puiu și-a strâns bagajele și tot ce mai avea el pe acolo, a salutat și luat-o în sus, la deal. Deoarece a ales calea nordului, ceilalți trei prizonieri au fost îndrumați să o apuce către celelalte puncte cardinale. Ideea lui Szloboszlai era ca vestea furiei, dar și mărinimiei sale să fie dusă în toate cele patru zări.

Puiu Marcu, vizibil afectat de toate cele ce i s-au întâmplat în cetatea Neamțului, unde se pare că a fost și victima unei tentative reușite de abuz emoțional din partea unor voinici (nu vom insista prea mult pe acest detaliu, îl găsiți parțial relatat în Cartea de la Bârlad și mai detaliat în Letopisețul lui Caleap) a ajuns la Marea Nordului și s-a împrietenit rapid cu alți maeștri tapițeri veniți din toată Europa. Cum era de așteptat, i-au unit dragostea pentru mătăsuri fine și trăirea întru frumos. Așa că nu a mai fost decât un pas până și-au construit împreună o corabie cu care au pornit spre est. Inevitabil, au ajuns și în China, dar nu cum ne-au spus în istoriile fabricate, ci pe sus, prin Siberia. Și nu au fost ei primii europeni acolo, o altă minciună nerușinată. Ce-i drept, Puiu Marcu a fost întâiul român care a pășit în orientul atât de îndepărtat. Vreme de peste opt ani, cât a stat în China, la curtea împăratului Kangxi (1661-1722) a lăsat o vastă moștenire despre care chinezii au vorbit multă vreme. O parte dintre relatările despre viața lui Puiu Marcu în Asia e păstrată la Biblioteca de Stat din Beijing. La ea au acces foarte puțini oameni, printre care am avut privilegiul să mă aflu și eu. Poate că vizita lui Adrian Năstase acolo nu e chiar întâmplătoare. Așa cum nici desființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului nu e întâmplătoare nici ea, deoarece acolo se află Cartea de Bârlad. Vom reveni.

Prof. Dr. Caius Dacian

1.530 de vizualizări