Admiratorul unui magician al vinului

Fănuș Neagu era dinamovist. Se cunoștea cu băieții din echipă, cu cîțiva se ducea la chefuri nocturne, lungi. Fotbaliștii, ca să-i arate că-i respectă condeiul, îi spuneau povești; o istorie de amor a unuia dintre ei a intrat în Frumoșii Nebuni ai Marilor Orașe. Cînd cu procesul negustorului de vin Ștefănescu, cel căruia i s-au găsit cîteva milioane de lei pe vremea cînd autoturismul național Dacia costa 70.000, îi povesteau băieții cum mergea ancheta. au picat atunci împreună cu Ștefănescu și cîțiva de la partid, între care și un prim-secretar de județ, cîțiva milițieni și vreo trei directori de stațiuni viticole. negustorul le dăduse peșcheșuri grase și atenții pentru doamnele lor: bijuterii, haine de blană și parfumuri franțuzești. Vinul lui Ștefănescu, își amintea duios Fănuș, avea gust bun, nu te durea capul după el, dar dacă-l țineai o lună în damigeană – ceea ce lui nu i s-a întîmplat niciodată! – se transforma în apă chioară cu gust de butoi. Și-l băteau anchetatorii pe negustor să spună cine mai era amestecat în afacere. Rezistă ștefănescu pînă se prinde că n-avea nimeni de gînd să-l scoată din pîrnaie și, cînd află că partidul îi hotărîse pedeapsa, glonțul, începe să pîrască. Dacă pînă atunci îl bătuseră gaborii să spună, au întors și ei foaia, îl frăgezeau ca să tacă. tîmpiți! – comenta Fănuș. El i-ar fi luat banii și l-ar fi lăsat să-și vadă de minunile cu care transforma apa în vin și vinul în apă.

42 de vizualizări